Luigi Nono, una din marile figuri ale componisticii contemporane care nega arta pentru artă şi se punea în slujba socialului şi a politicului cu mijloace proprii.

Implicarea politicului, atât de violentă în existenţa contemporană a determinat şi atitudini artistice în consecinţă în rândurile creatorilor din secolul XX. Astfel că, de pildă, evoluţia artistică a compozitorului italian Luigi Nono nu a fost nicicând separată de crezurile sale politice, iar titlurile şi conţinutul operelor sunt relevante: Intolleranza în care apare explicit ideea luptei antifasciste, Fabrica luminată - oglindă a vieţii şi a năzuinţelor muncitorilor, cantata Voci care se sparg - cu un text colaj ce conţine şi cuvintele mobilizatoare ale Internaţionalei. Chiar şi apelul la versurile poeţilor renumiţi trădează aceeaşi atitudine implicată precum “Victoria de la Guernica”, pe versurile lui Paul Eluard şi Epitafuri pentru F. G. Lorca, poetul mort în timpul războiului civil spaniol.