“Căutările unui limbaj muzical original, personal, au constituit întotdeauna meritul principal (sau dacă vreţi, un neajuns) al vieţii mele. Detest imitaţia, detest procedeele învechite,” spunea Serghei Prokofiev, unul dintre cele mai originale condeie ale primei jumătăţi a veacului XX care a scris o muzică a contrastelor, recognoscibilă prin spaţiul său cultural dar şi prin personale atitudini, o muzică rusească, vie, percutantă, zbuciumată şi tandră în acelaşi timp aşa cum numai acolo se poate scrie. O muzică dură, muşcătoare şi de o sensibilitate inconfundabilă, aşa cum numai acolo se poate simţi pe drumul unei existenţe frământate şi tulburătoare, agitate şi intense aşa cum numai acolo se poate trăi.