Incercăm să schiţăm un tablou cât mai cuprinzător asupra fenomenului muzical pornind astăzi de la sugestiile literare pe care le-au urmat compozitorii veacului XX în realizările lor creatoare. Interferenţe artistice, determinările, influenţele şi dependenţele au constituit întotdeauna un aspect bine conturat în developarea oricărei spiritualităţi. Literatura şi muzica au avut întotdeauna evoluţii paralele şi simultane, un drum cu multe puncte de întîlnire atunci când nu era de fapt acealaşi. Sunetul şi cuvântul au dezvoltat o relaţie de interdependenţă ce a îmbrăcat diferite forme de manifestare de-alungul veacurilor, cu accente specifice în creaţia de operă, lied, oratoriu.

În secolul XX cu ale lui tendinţe stilistice diverse şi aglomerate, cu atitudini nonconformiste prin care apropierea dintre arte a cunoscut dimensiuni neobişnuite precum teatrul instrumental, sau opera conceptuală, era firesc să se reconstruiască raportul dintre literatură şi muzică pe baze clasice înspre noi coordonate. Şi opusurile pe care le-am ales pot fi revelatoare în acest sens, Improvizaţii pe Mallarme de Pierre Boulez şi Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev.