Povestile de succes ale muzicii
Înapoi la: Emisiuni
Interviu cu violonistul Gilles Apap, admirat de însuși Yehudi Menuhin (I)
Publicat: Duminică, 7 Noiembrie 2010
, ora 10.30
Numele lui Gilles Apap mi-a rămas în atenție, într-un ungher semi-conștient al memoriei, după ce am citit un editorial semnat de Dan Dediu pentru revista UNMB, “Accent”. Apoi, la un moment dat, Irina Vasilescu, a mea colegă, a reactivat acea amintire întrebând, în redacție, dacă nu ar vrea să facă cineva un interviu, pentru “Povești...”, cu Gilles Apap; s-a nimerit să spun că vreau eu, în criză de invitați dar și entuziasmat că voi avea de a face cu unul dintre rebelii, de azi, ai muzicii clasice. Am aflat mai apoi că a mai cântat în România – ca invitat în festivalul “SoNoRo” – nu am apucat să-l ascult atunci.
Știam din editorialul lui Dan Dediu, și apoi de pe YouTube, că Apap a devenit cunoscut datorită cadențelor sale aparent excentrice la Concertele pentru vioară de Mozart, din care face film-în-film, trecând temele clasice prin cele mai diverse lentile – etno, folk, blues, country etc. – pentru un spectacol devenit marcă personală; am aflat doar mai apoi, din interviul pe care ni l-a acordat, că însuși Yehudi Menuhin l-a apreciat pentru acele cadențe și l-a încurajat să continue.
Gilles Apap mi s-a părut, în același interviu, un nonconformist din cei pur-sânge, sincer în primul rând cu el însuși și, sigur, prin consecință și cu cei din jurul lor. Vă voi ruga să ne urmariți la fel de lipsiți de prejudecăți precum ar fi trebuit să fiu și eu: Apap stă în California (suntem cu 10 ore înaintea Californiei) și, când a răspuns pozitiv invitației noastre, că este de acord să facem interviul dar ușor nemulțumit de oră 8,00 – ora sa, am dedus că Apap este o persoană boemă, care pierde nopți și se scoală spre amiază; ei bine, nu, dezamăgirea se lega de faptul că, iarnă-vară, la ora 7,00 a dimineții obișnuiește să se afle în valuri, facănd surfing! Așadar, un pasionat de natură, de autentic, un personaj care ascultă muzică românească pe care a inclus-o pe albumul său cu “Anotimpurile” lui Vivaldi, interpret al Sonatei a III-a “în caracter popular românesc” de Enescu…violonistul Gilles Apap, la “Poveștile de succes ale muzicii”, începând din 7 noiembrie, ora 10,30 și în reluare, de la ora 22,00. Oricum, dacă, prin absurd, nu ne ascultați, măcar nu-i ocoliți concertele sau discurile – Apap e savuros oricum!
Știam din editorialul lui Dan Dediu, și apoi de pe YouTube, că Apap a devenit cunoscut datorită cadențelor sale aparent excentrice la Concertele pentru vioară de Mozart, din care face film-în-film, trecând temele clasice prin cele mai diverse lentile – etno, folk, blues, country etc. – pentru un spectacol devenit marcă personală; am aflat doar mai apoi, din interviul pe care ni l-a acordat, că însuși Yehudi Menuhin l-a apreciat pentru acele cadențe și l-a încurajat să continue.
Gilles Apap mi s-a părut, în același interviu, un nonconformist din cei pur-sânge, sincer în primul rând cu el însuși și, sigur, prin consecință și cu cei din jurul lor. Vă voi ruga să ne urmariți la fel de lipsiți de prejudecăți precum ar fi trebuit să fiu și eu: Apap stă în California (suntem cu 10 ore înaintea Californiei) și, când a răspuns pozitiv invitației noastre, că este de acord să facem interviul dar ușor nemulțumit de oră 8,00 – ora sa, am dedus că Apap este o persoană boemă, care pierde nopți și se scoală spre amiază; ei bine, nu, dezamăgirea se lega de faptul că, iarnă-vară, la ora 7,00 a dimineții obișnuiește să se afle în valuri, facănd surfing! Așadar, un pasionat de natură, de autentic, un personaj care ascultă muzică românească pe care a inclus-o pe albumul său cu “Anotimpurile” lui Vivaldi, interpret al Sonatei a III-a “în caracter popular românesc” de Enescu…violonistul Gilles Apap, la “Poveștile de succes ale muzicii”, începând din 7 noiembrie, ora 10,30 și în reluare, de la ora 22,00. Oricum, dacă, prin absurd, nu ne ascultați, măcar nu-i ocoliți concertele sau discurile – Apap e savuros oricum!