Mari orchestre ale lumii Înapoi la: Emisiuni

Orchestra Filarmonicii din New York - Interviu cu concertmaestrul Glenn Dicterow

Publicat: Joi, 15 Noiembrie 2012 , ora 20.00

Veche orchestră din Statele Unite ale Americii, înființată în 1842, susține cam 180 de concerte pe an, iar în 2010 a ajuns la concertul cu numărul 15.000 - un record neatins de nici un alt ansamblu simfonic. A comandat sau a interpretat în primă audiție opusuri fără de care astăzi o stagiune nu ar putea fi completă - Simfonia a 9-a Din lumea nouă de Dvorak, Concertul nr.3 pentru pian de Rahmaninov, Concertul în Fa de Gershwin. Dvorak însuși a condus această orchestră, ca și Otto Klemperer, Richard Strauss, Aaron Copland, Arturo Toscanini.

Invitatul emisiunii "Mari orchestre ale lumii" a fost Glenn Dicterow, concertmaestrul ansamblului new-york-ez, care a rezumat, la începutul interviului, istoria și însemnătatea sa:


Este probabil una din cele mai vechi orchestre din Statele Unite și una din cele mai vechi din lume - știu că există ansambluri cu o tradiție mai îndelungată în Europa. În America este cea mai importantă formație, istoria ei a cuprins o serie de extraordinari directori muzicali, de muzicieni celebri care au venit să cânte cu ea, a fost punctul central al țării noastre de la înființarea sa și până acum, și continuă să fie așa.


Ce vă face să spuneți "da" unui instrumentist care dorește să se alăture Filarmonicii din New York?

Orchestra noastră este un grup internațional, este o reuniune a unor muzicieni foarte buni care vin din toate părțile lumii. Desigur, mulți din ei sunt absolvenți ai școlilor Juilliard și Manhattan, sunt alții care provin din Asia - China, Corea și Japonia, deci suntem cu adevărat o formație internațională, alcătuită din artiști de înaltă calitate. Căutăm interpreți care să îndeplinească mai multe criterii - să nu fie doar buni soliști și să poată cânta singuri pe scenă, ci să fie și foarte buni instrumentiști de orchestră, să poată face muzică într-un colectiv, să ajute la dezvoltarea și menținerea unei echipe unite. Așadar, pe lângă contribuția individuală, trebuie să existe și dorința de a face parte dintr-o echipă, de a face din orchestră un bun organism care dă interpretări minunate. Noii instrumentiști trebuie să mai aibă capacitatea de a ști să asculte și de a fi flexibili - cred că aici, în această suplețe, avem un atu foarte puternic, pentru că putem pune la punct concerte într-un timp foarte scurt, și anume la un nivel artistic foarte ridicat.


Glenn Dicterow, cum puteți descrie sunetul Filarmonicii din New York?

Cred că toate orchestrele au sunetul lor propriu, particular. Sonoritatea orchestrei noastre a fost caracterizată ca fiind îndrăzneață, "deschisă" ca antonim al lui "reținut", onestă, foarte puternică. Noi cântăm într-o sală cu o acustică prin care orice notă muzicală se aude foarte bine, devine rezonantă, ceea ce desigur că se adaugă acestor însușiri ale noastre. Mai contează mult și faptul că trăim la New York: personalitatea orașului și a new-york-ezilor se răsfrânge și asupra felului în care cântăm - suntem o orchestră cu un sunet plin și foarte frumos. Cred că probabil aceasta este ceea ce ne diferențiază de alte ansambluri din zona de nord-est a Americii - Orchestra Simfonică din Chicago are un sunet apropiat de al nostru, dar în Boston și poate și în Cleveland sunetul este puțin mai european. Mai depinde acest aspect și de dirijorul care ne este director muzical sau dirijorul cu care lucrăm pentru un concert: el poate schimba felul în care ne auzim pur și simplu cerându-ne să evidențiem anumite elemente, ceea ce noi putem duce la îndeplinire foarte ușor și foarte rapid.


Filarmonica din New York prezintă extraordinar de multe programe dedicate educației muzicale: concerte pentru copii, pentru adolescenți, pentru tineri, concerte în școli. De exemplu, copiii cu vârste de la 3 până la 6 ani sunt invitați descopere cum sună o frază muzicală prin mișcare, cântat și umor. Cum sunt structurate în general toate aceste serii de concerte educative, Glenn Dicterow?

Sunt alcătuite pe mai multe planuri. Există aceste concerte care se desfășoară în sala noastră, sala Avery Fisher a Centrului Lincoln, și există altele, susținute de muzicieni tineri, în care se implică și instrumentiști ai noștri care duc muzica spre un public mai tânăr. Ei sunt foarte pricepuți la aceasta - și mă refer la faptul că pentru a prezenta muzica clasică tinerilor trebuie să o interpretăm altfel, adică într-o manieră proaspătă, actuală. Sunt bune aici și trimiterile către muzica din genul mai degrabă pop - așa îi atragem, așa le trezim curiozitatea, așa vor deveni ei viitorul nostru public. Acesta este scopul nostru - de a-i educa pe copii, de a le arăta că muzica de factură cultă, chiar și muzica nouă, nu este atât de înspăimântătoare pe cât se crede, că poate fi chiar o plăcere să o asculți, că este interesantă, colorată. Cred că multe din seriile noastre de concerte își doresc acest lucru: să-i stimuleze pe oameni, să-i incite să vină să asculte muzică, să creeze o nouă generație de melomani - căci media de vârstă a publicului nostru de aici, din New York, este în creștere. Ne dorim ca marea muzică a lumii noastre să continue să fie cunoscută, să fie dusă mai departe, iar noi să existăm în continuare. Cred că aceasta este dorința tuturor orchestrelor - de a genera entuziasm și interes.


Filarmonica din New York are o arhivă absolut impresionantă și foarte bine pusă la punct. Arhiva digitală oferă posibilitatea studierii online a unor partituri interpretate la Filarmonica new-york-eză, cu notații ale dirijorilor care le-au folosit: Simfonia a 7-a de Șostakovici sau Muzica pentru coarde, percuție și celestă de Bartok cu notițele lui Bernstein, uvertura Egmont de Beethoven cu indicații semnate de Toscanini.
Se mai pot consulta toate programele de sală ale concertelor pe care Filarmonica le-a susținut din 7 decembrie 1842, ceea ce dă acces la o uriașă bază de date: exact cine, ce și când a cântat la Filarmonica new-york-eză.

Într-adevăr, iată o extraordinară istorie încadrată în această arhivă care cuprinde foarte multe elemente! Dacă ați fi aici la New York ați putea să și vizitați arhiva și să consultați aceste produse din trecutul nostru - fotografii, documente, partituri care aparțin Filarmonicii. Este fascinant să vezi toate acestea - vizitatorii pot face o călătorie foarte bogată, adâncă, în istoria noastră. Ne bucurăm și noi că îi vedem entuziasmându-se de acest minunat grup de muzicieni, de această instituție culturală.


Filarmonica new-york-eză a fost unul dintre primele ansambluri care au realizat transmisiuni radio.
Glenn Dicterow, cât de important considerați că este radioul, astăzi, pentru promovarea muzicii clasice?

Radioul are în continuare, cu siguranță, un loc privilegiat, ca și televiziunea. Noi avem concerte transmise pe ambele căi - mai des radio decât TV. Avem un public minunat, foarte numeros, care așteaptă cu nerăbdare să ne audă în concert pe frecvențele radio. Programele noastre sunt disponibile și într-un alt format, cel oferit de iTunes: concertele sunt înregistrate live săptămânal și dacă oamenii nu pot ajunge în sală, au varianta de a le asculta online sau de a le descărca pentru a-și completa colecția de muzică. Eu cred că radioul este foarte important pentru aceia care nu au posibilitatea să vină la un concert în persoană, căci le oferă ocazia să asculte muzică live. Iar cei care aleg sau folosesc acest mijloc de audiție sunt în continuare foarte mulți.


De trei ani, directorul muzical al Filarmonicii din New York este Alan Gilbert.
Ce a adus el nou, ce a schimbat, ce a dezvoltat, Glenn Dicterow?

Cred că fiecare director muzical încearcă să vină cu propriul stil, cu propriul sunet. Maestrul Gilbert a adus o înclinație spre contemporan - este foarte bun în acest tip de repertoriu, ca și în cel romantic. Este un dirijor extrem de talentat și de dăruit. El ne-a adus nu doar o viziune personală asupra muzicii, asupra felului în care trebuie să sunăm noi, a adus și coerență și unitate în sonoritatea orchestrei Filarmonicii din New York. Maestrul Gilbert lucrează întotdeauna foarte atent, foarte minuțios, pentru ca lucrurile să fie exacte. Prin dinamismul și talentul să, a schimbat sunetul nostru și l-a făcut foarte atrăgător.

Maria Monica Bojin