ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

Pianista Alicia de Larrocha - un an de la trecerea în eternitate

Bookmark and Share
Publicat: luni, 27 Septembrie 2010 , ora 11.49

În data de 25 septembrie 2009 s-a stins din viață pianista de origine catalană Alicia de Larrocha. Născută la Barcelona în 1923, de Larrocha a început studiul pianului la vârsta de trei ani, cu un an mai târziu devenind eleva lui Frank Marshall. Apare pentru prima dată în postura solistică la șase ani, interpretând Concertul pentru pian KV 537 în Re major de Mozart alături de Orchestra Simfonică din Madrid. "Cea mai mare pianistă spaniolă", așa cum a numit-o Agenția Reuters, a înregistrat lucrări de Händel, Haydn, Mozart sau Scarlatti și a promovat creația unor compozitori spanioli precum Isaac Albéniz, Enrique Granados, Federico Mompou, Antonio Soler Bach.

Vă prezentăm în continuare fragmente dintr-un interviu acordat de Alicia de Larrocha în 2006, probabil ultimul dintre puținele interviuri pe care pianista le-a realizat de-a lungul carierei, preluat prin amabilitatea colegilor noștri de la Uniunea Europeană de Radio.


Ați devenit cunoscută interpretând lucrări din repertoriul spaniol, precum Granados, Albéniz, dar și lucrări de Beethoven și Mozart, foarte bine cotate.

Câte puțin din toate. Maestrul Frank Marshall spunea mereu: "Trebuie să cunoști toate stilurile. Poate vei excela într-unul dintre ele, dar trebuie să le cunoști. Trebuie să mergi la toate concertele, pentru că atunci când asculți, ai ocazia să analizezi bine. E teribil, dar asta am făcut și eu." Așa îți conștientizezi greșelile, ascultându-i pe alții.


Când ați ales un anumit repertoriu, v-ați stabilit mereu standarde înalte. Pot să vă întreb însă ce nu vă place?

Niciodată nu am vrut să cânt lucrări pe care nu le pot aborda sau pe care nu le înțeleg. Nu există un repertoriu care nu îmi place. Desigur, nu am vrut să interpretez muzică contemporană, pentru că depășea epoca mea. O ascult, dar nu am cântat-o.


Pe ce puneți cel mai mare preț când ascultați un pianist? Ce apreciați cel mai mult la o interpretare, fie ea a unui pianist consacrat sau a unui elev?

Vă voi spune ceea ce afirmă mulți, și este adevărat. Profesioniștii care merg la concerte nu se bucură de muzică. Cei care nu știu muzică o ascultă pur și simplu, în schimb noi ne gândim imediat la structură, la frazare. Există o mare diferență, un pianist poate avea o frazare fantastică, altul o sonoritate fantastică. Deci nu aș putea sa vă spun exact.


Interpretările și înregistrările dumneavoastră se remarcă prin claritatea sonorității, fiecare notă este cristalină. Vă propuneți asta?

Așa am studiat și așa am cântat mereu. Dacă este un scop? Se poate, am lucrat la asta de când eram foarte mică.


Vă face plăcere să înregistrați?

Unora le place, altora nu. Eu fac parte din cea de-a doua categorie.


Totuși, ați făcut multe înregistrări.

Da, am petrecut mult timp în studio. Este o experiență foarte rece și te întrebi dacă o anumită notă a fost cântată bine sau nu. Când cânți live, se întâmplă orice. Dacă o notă este greșită, acest lucru se uită. Însă pe o înregistrare va rămâne întotdeauna.


În afară de înregistrări, ați concertat de multe ori. Ce v-a preocupat cel mai mult de-a lungul carierei dumneavoastră în timpul unui concert?

Aproape întotdeauna uit că publicul este prezent, că mai există cineva acolo. Cânt pentru mine, ca și când aș fi singură.


Traducere de Andreea Chiselev