Conceptul artistic a prins contur în primăvara anului 2003, când la iniţiativa studentului de atunci, Constantin Răileanu, pentru prima dată, într-un ungher difuz luminat al unui club, s-a auzit o muzică exotică, arhaică, dar totuşi nouă. În toamna anului ce a urmat, în scopul declarat al valorificării tezaurului muzical aflat în manuscrisele de pe teritoriul României, a luat fiinţă Formaţia Vocal-Instrumentală de Muzică Veche "Anton Pann".

De vreme ce Anton Pann, patronul spiritual al formaţiei, s-a remarcat în conştiinţa românească a secolului al XIX- lea, în primul rând, ca reformator şi psalt al muzicii bisericeşti, s-a impus fondarea Grupului Vocal de Muzică Bizantină "Anton Pann".

În 2006, s-a constituit Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie "Anton Pann", organizaţie non-guvernamentală care se ocupă cu susţinerea şi promovarea celor două formaţii.

Activitatea Asociaţiei nu se rezumă doar la susţinere de concerte şi participare la diverse manifestări cultural-artistice, obiectivul principal fiind cercetarea şi valorificarea manuscriselor, precum şi iniţierea şi implementarea de proiecte şi programe socio-culturale.

În 2008, prin bunăvoinţa unui important susţinător al formaţiei, Asociaţia a reuşit să achiziţioneze din Istanbul instrumente specifice muzicii abordate, uşurând astfel munca de transpunere în plan sonor a ethosului muzicii vechi.

Din 2008 până în pezent, membrii formaţiei performează pe instrumente specifice spaţiului cultural şi perioadei abordate, aprofundând tehnicile interpretative corespunzătoare.

Prin intermediul diferitelor parteneriate, colaborări şi proiecte, muzicienii din cadrul formaţiei au evoluat alături de interpreţi de marcă ai genului, ca Mehmet Bitmez, profesor şi maestru de oud (lăută), Kyriakos Kalaitzidis, interpret de talie mondială la oud şi fondatorul ansamblului En Chordais - Grecia, Ahmed Şahin, renumit interpret la ney, Fikret Karakaya, fondatorul Ansamblului Bezmara -Turcia şi interpret la kemence (vioară verticală) şi Ceng (harpa otomană), Kiya Tabassian, preşedinte al secţiei de muzică al Montreal Art Council şi membru în Conseil Québécois de la Musique, fondatorul Ansamblului Constantinople din Canada şi unul dintre cei mai importanţi interpreţi la setar (lăută mică persană), ş.a.

În prezent, formaţia desfăşoară activităţi culturale concertistice şi de cercetare, fiind o prezenţă constantă în viaţa artistică românească.

Domnule Constantin Răileanu este un cadou pe care din nou îl faceţi publicului care vă este întotdeauna alături,o nouă apariţie editorială, într-o formă grafică absolut senzaţională Muzică din Principatele Române şi Imperiul Otoman. cu un titlu foarte special. Am dori să ne spuneţi mai multe despre această comoară.

Albumul, aşa cum aţi şi menţionat, are un titlu special Kara Eflak, titlu care provine din limba otomană, dar terminologia nu este aşa cum am fi ispitiţi să credem, de origine otomană-turcă, ci de fapt este de origine arabă. Kara nu este acel kara-negru, cum îl ştim din limba turcă, ci de fapt provine dina rabul karia, care înseamnă aşezare, loc, ţară. Şi Kara Eflak se traduce de fapt prin Ţara Vlahilor, Locul Vlahilor. Este de fapt şi un joc de cuvinte pentru care am preferat acest titlu pentru album, pentru că kara iflak, se mai traduce, dacă schimbăm k din finalul lui eflak, care se traduce prin vlahi, dacă punem h în loc şi am avea kara eflak ar însemna ţară bogată. De asta am şi jonglat puţin cu ideea şi de a alege Kara Eflak. Am vrut să punem kara eflah-kara eflak, dar am mers pe kara eflak, lăsând explicaţia ulterioară în conferinţe şi în emisiunile ce vor urma pentru public. Am fost chiar sfătuiţi să nu pun aceste explicaţii în album, pentru că ele fac deliciul de altfel, oricărei prezentări a acestei noi ediţii. Sub titlul său De la Bucureşti şi până la Stanbul vorbeşte de un parcurs, pe care iarăşi ar trebui să îl facem, ţinând cont de realităţile istorice din acea vreme, pentru că nu am putut trece prin Bulgaria, pentur că ea nu exista pe vremea aceea, era Imperiul Otoman şi atunci noi eram la graniţă cu Imperiul Otoman, aşa că parcursul de la Bucureşti şi până la Stanbul se face pe teritoriul Munteniei, Ţării Româneşti-sud şi direct în Imperiul Otoman, spre Stanbul. De aceea, muzicile prezentate pe acest album sunt alese ţinând cont de aceste aspecte şi cunt muzici ale compozitorilor români şi ale compozitorilor otomani. Ele au fost alese pe o perioadă de două secole XVII-XIX, pornind cu Agariza, un compozitor pe care îl regăsim doar în colecţia lui Dimitrie Cantemir. Bineînţeles, punctele centrale sunt Dimitrie Cantemir şi Anton Pann, pentru că sunt două colecţii importante, pe care sperăm că vom ajunge măcar la jumătatea lor să le înregistrăm, dar după cums punea, Cantemir este o figură importantă în perioada secolului XVIII, dar el făcând parte, prin naşterea sa şi din secolul XVII.Continuăm cu Anton Pann, cu compozitori de seco XIX, cum avem colecţiile lui François Rouschitzki, Codex Moldavus. Avem compozitori de muzică otomană, Tanburi Cemil Bey, un compozitor de secol XIX, început de secol XX, considerat ultimul mare tradiţionalist al muzicii otomane, dar în acelaşi timp, primul inovator şi modernist al muzicii otomane, pentru că el înregistrează pentru prima dată, o improvizaţie în trei minute, cât avea acea placă de vinil sau din ce era făcută, din carbon, din ce erau făcute acele plăci. Nu sunt un specialist al acestei tehnologii, dar ştiu că aveau în jur de trei minute, atât se putea înregistra pe o astfel de placă şi el este cel care reuşeşte pentru prima dată să facă o improvizaţie în trei minute, ceea ce era imposibil, pentru că o improvizaţie dura mai mult de zece minute. Iar el reuşeşte să spună în trei minute totul despre un macam. Este o întreagă poveste, ce înseamnă să improvizezi, cum trebuie să improvizezi, care sunt regulile de improvizaţie, iar el reuşeşte să condenseze toată această teorie în trei minute, ceea ce a a fost un fenomen pentru acea epocă. Nu l-am uitat nici pe sultanul Abdul Aziz, unul dintre ultimii sultani cu educaţie artistică aleasă, compozitor în acelaşi timp şi care a compus în stil apusean. Era un iubitor al muzicii apusene, dar în acelaşi timp a scris şi în stilul muzici otomane. Avem şi câteva piese din culegeri anonime, dar per total, albumul este centrat pe Anton Pann şi pe Dimitrie Cantemir.

Cât au durat prospecţiile pentru acest disc, pentru că de fapt, relevati prin conţinutul acestui disc, lucruri cu totul speciale, bijuterii ale trecutului.

Prospecţia a început odată cu formaţia Anton Pann. De obicei, alegem piese pe care le-am cercetat cu mult timp înainte. Niciodată nu luăm melodii sau compoziţii, pe care de-abia le-am întâlnit şi începem să le înregistrăm. Nu. Le lăsăm o perioadă, le analizăm întâi, discutăm, vedem, căutăm, le contextualizăm, să vedem în ce epocă, să vedem desfăşurarea istorică socială şi culturală acelei epoci, prin ce se caracterizează acea perioadă, după care ulterior o cântăm, o mai lăsăm deoparte, revenim, ne mai interesăm să vedem dacă au mai apărut studii importante despre aceste muzici. Încercăm întotdeauna să fim la zi cu orice informaţie care apare la nivel mondial, nu doar la nivel de România, pentru că aici, informaţia este mai mult decât săracă şi pentru acest motiv, întotdeauna suntem conectaţi la realitatea europeană şi extra europeană, astfel că în general, piesele pe care le puteţi audia pe acest album sunt cercetate, în decursul a cel puţin un an sau doi, astfel încât, noi când le punem pe albume, deja ştim cam tot ce se poate despre muzica respectivă. Poate uneori ne mai scapă anumite anecdote, pentru că s-au scris atâtea cărţi despre compozitori şi vieţile lor personale, încât n-am reuşit să ne punem la zi chiar cu toate amănunte acestea, care fac defel, deliciul povestirilor.

Este al cincilea popas discografic. Ce-şi propune formaţia Anton Pann pentru următoarele luni?

Pentru următoarele luni ne propunem să facem cunoscut acest album cât mai mult. Bineînţeles nu este singurul nostru scop. Deja, anul acesta încercăm să prezentăm o nouă faţă a formaţiei şi anume, aşa cum se poate observa suntem o formaţie contemporană, chiar dacă ne ocupăm de muzică veche, încercăm să o facem plăcută publicului şi să încercăm să demonstrăm că ea este actuală. Astfel că un nou concept printre alte proiecte ale noastre este acela al îmbinării între muzica pe care noi o cântăm şi muzica barocă, în colaborare fiind cu domnul Mihai Ghiga, profesor de muzică barocă la Conservator şi pe lângă aceasta, am introdus şi balerini, dansatori şi proiecţii cu jocuri de lumini şi tot felul de videoproiecţii, mult aş spune chiar avangardiste. Încercăm să arătăm că muzica respectivă se pretează cam la orice tip de spectacol decent şi de bun gust, bineîneţeles, fără să depăşim aceste limite, dar nu încercăm să convingem, ci pur şi simplu să arătăm, pentru că de convins credem noi că am convins destul, dar încercăm să arătăm oamenilor că această muzică poate fi un izvor nesecat de inspiraţie pentru compozitor, şi nu numai pentru compozitor şi pentru coregraf, pentru orice latură artistică, inclusiv pentru pictură. De exemplu, când ama vut prelansarea acestui album, ceea ce vedeţi pe album, pe copertă şi în interior a fost realizat în cadrul concertului de prelansare de la Hanul lui Manuc de anul trecut, în luna octombrie, când 12 artişti au pictat, în timp ce noi cântam 12 tablouri, al căror fond fusese realizat de către artista plastică Cosmina Dragomir şi ei au venit şi au scris texte despre dragoste. Majoritatea IMNELE sfântului Simeon Noul Teolog. Aceste albume ne-au folosite de altfel, ca fond pentru a realiza acest album. Putem afirma cu mândrie că albumul acesta este original sută la sută, inclusiv partea de imagine, care a fost realizată special pentru acest proiect. Aşa că ceea ce vedeţi este de fapt făcut 100% pentru conceptul Kara Eflak. Mai departe, după cum spuneam, dincolo de acest spectacol, încercăm, acum sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu să se şi îndeplinească, să organizăm un tour în zece oraşe, în care să promovăm muzica lui Anton Pann, dar în acelaşi timp încercăm să facem un tour zece ţări europene, împreună cu doi muzicieni din Franţa şi cu trei muzicieni din Turcia, pentru a promova muzica lui Dimitrie Cantemir şi a lui Anton Pann în primul rând, dar şi muzica fiecărei ţări din care provin artiştii. Pe lângă acest tip de proiect încercăm să construim diferite colaborări cu artişti din alte ţări, de exemplu şi-a anunţat dorinţa, un muzician din Marea Britanie, care vrea să vină neapărat în România, să facem un fusion. Acuma să vedem ce o să iasă, pentru că acest lucru se va întâmpla undeva în toamnă. Cert este că vom avea multe de oferit publicului şi vor fi proiecte variate şi frumoase, sperăm noi, pentru oricine, în aşa fel încat să nu se plictisească.