Este o continuare pe tema albumului "Memory" din 2018 - acest miniatural material semnat Hélène Grimaud - "Memory Echo" lansat în 25 octombrie 2019 la Casa de discuri Deutsche Grammophon. Începe cu prima Gnossienne de Erik Satie și surprinde. Dincolo de primele sunete ale pianului, apare în fundal o orchestră, sugerând un ison (orchestră redată de sintetizator). Este de fapt, proiectul unui artist fără granițe - Nitin Sawhney, britanic de origine indiană cunoscut pentru versatilitatea (în sens pozitiv) cu care interacționează cu cele mai diferite medii muzicale - de la Paul McCartney și Sting, la Orchestra Simfonică din Londra, "Cirque du soleil" din Monte Carlo, Anouska Shankar, cu chitariști de rock, artiști world music, actori, coregrafi, personaje politice, producători de filme. Nitin Sawhney are șase doctorate, este multi-instrumentist, compune muzică de film, televiziune, muzică de balet, teatru, este director de festivaluri, actor, scriitor, regizor, producător de radio.

Dar revin la muzică și amintesc nu mai puțin de 10 albume de autor pe care Nitin Sawhney le-a lansat în cariera sa, a fost și producătorul albumului "Water" lansat de Hélène Grimaud în 2016. Deci, cei doi artiști colaborează din nou și propun un material ce combină câteva lucrări miniaturale și minimaliste semnate Nitin Sawhney, intercalate cu deja numita Gnossienne nr.1 de Erik Satie, cu "Clar de lune" de Claude Debusssy și Vocaliza op.34 nr.14 de Serghei Rahmaninov combinate în aranjamentele lui Nitin Sawhney cu efecte electronice, totul pentru a evoca vechi amintiri. Ele pot fi sugerate de voci de copii, zgomote din natură, scurte incantații.

Cum este de așteptat în cazul acestui artist plurivalent, granițele dintre muzici se estompează, după cum și memoria combină involuntar frânturi disparate din viață, făcând să dispară barierele timpului. Potrivit pianistei Hélène Grimaud, "muzica selecționată ajută la crearea unei atmosfere de reflecție fragilă, a mirajului a ceea ce a fost odată, sau a ceea ce ar fi putut să fie". Cert este faptul că pianista pare să-și dorească să evadeze din cadrul eminamente clasic care a consacrat-o. Iar toate aceste experiențe sonore, extrem de interesante nu fac decât să reîmprospăteze imaginea inedită pe care deja Hélène Grimaud ne-a oferit-o, dincolo de scenele de concert internaționale, înconjurată de lupi, sau pledând pentru salvarea celui mai prețios bun al planetei - apa.