ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Emil Ghilels - Un mare pianist despre care – din octombrie 1985 – se vorbește la timpul trecut, folosind superlativele legendei

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 7 Octombrie 2015 , ora 11.15

In copilărie, un meloman pasionat mi-a povestit despre una dintre cele mai impresionante experiențe avute într-o sală de concert: aflat în interes de serviciu la Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad), a aflat că Emil Ghilels realiza în celebra sală de concerte a Conservatorului integrala celor cinci concerte pentru pian și orchestră de Beethoven. Era un pianist format, a cărui vârstă înscrisă în acte părea incredibil de tânără față de maturitatea sa interpretativă. Integrala beethoveniană nu era ceva neobișnuit; ieșită din comun era performanța de a susține acest tur de forță în două seri consecutive, oferind ca bis - la sfârșitul acestui adevărat maraton - nu o pagină miniaturală (așa cum se obișnuiește) ci o altă probă de vitejie pianistică : Sonata "Lunii" - faimosul exemplu de poezie beethoveniană (în prima sa parte), pentru a concluziona lucrarea într-o explozie de virtuozitate strălucitoare... Și toate acestea după monumentalele partituri concertante! Ai fi putut gândi: iată proverbiala rezistență și forța unei mașini din plină epocă sovietică "transpuse" la dimensiuni umane!!! Era un pianist "de cursă lungă", robust; dar - înainte de toate - era un artist!

Imagini pentru Emil Gilels

Scund, îndesat, căpătând odată cu trecerea anilor obraji din ce în ce mai amplu revărsați de o parte și de alta a bărbiei, Emil Gilels impunea prin vigoarea și acuratețea jocului său pianistic, prin robustețea pe care o degajau "edificiile" sonore pe care le plămădeau mâinile sale, conduse de o gândire perfect echilibrată, care "construia" cu o limpezime clasică arhitecturile muzicale. "Ochiul" neiertător al camerei de filmat ne-a dezvăluit tuturor o realitate ce părea greu de imaginat: tot echilibrul, tot perlajul fiecărei ghirlande sonore, toată rigoarea tehnică și transparența expresiei lirice, toată perfecțiunea instrumentală și măiestria artistică "izvorau" de sub degetele foarte scurte, groase - pe care mulți le-au asemănat unor...cârnăciori! Prozaică, dar sugestivă imagine... O asemenea conformație a mâinii ar fi fost privită de mulți ca un ... handicap, ca o situație menită să reteze speranțele unei cariere solistice. Ghilels a primit această provocare, dezvoltându-și o autentică "magie" pe claviatură, survolând spații cu dezinvoltură, suplinind prin mobilitate extraordinară ceea ce alții realizau leger prin intinderea degetelor lungi. Pentru cel care ascultă cum cânta Gilels este greu de crezut cu ce cânta!

Biografiile marelui muzician spun că a început studiul pianului la vârsta de 6 ani, în orașul său natal - Odesa (în aceeași Ucraină în care - cu un an înainte - se născuse un alt uriaș artist al claviaturii, Sviatoslav Richter, care s-a format și a activat un timp în aceeași urbe de la țărmul Mării Negre). Primul său concert public a avut loc în 1929, când protagonistul avea 13 ani; un drum fără repere ieșite din comun deocamdată, dacă am mai aminti și unele rânduri care povesteau că mama sa îl încuia în cameră pentru a-l obliga să ... studieze la pian! Biografia lui Emil Ghilels începe să devină strălucitoare în 1933 - când a câștigat cu multe laude primul concurs al muzicienilor din întreaga fostă Uniune Sovietică. După absolvirea Conservatorului din Odesa (la 19 ani) pleacă să se perfecționeze la Moscova, sub îndrumarea celui care a fost considerat un mare pedagog în domeniul pianului: Heinrich Neuhaus (de altfel, unii au și atribuit faima profesorului calităților și prestigiului celor doi mari pianiști - Gilels și Richter - pe care i-a avut ca studenți).

In 1938 se lansează în viața muzicală internațională, după cucerirea laurilor la Concursul "Ysaye"de la Bruxelles, unul dintre cele mai dificile și astăzi și foarte neobișnuit pe acea vreme (ultima etapă solicitând participanții și sub aspect psihologic, ei fiind total "rupți de lume" pe perioada în care li se încredința - după această ultimă selecție - o partitură special scrisă pentru această competiție, partitură pe care trebuiau să o prezinte în fața juriului și a publicului "construindu-i" imaginea sonoră într-un timp record, fără nici o altă colaborare.)

Abia după război are șansa de a-și cimenta cariera în plan mondial, debuturile sale la New York (în 1955) și la Londra (în 1959) fiind aclamate de critici și de auditori: Beethoven, dar și Bartok, Brahms dar și Bach, Schumann, dar și nenumărate creații contemporane.... Un repertoriu amplu, diversificat, reliefând diferențieri stilistice precise... Tălmăciri care sugerau de fiecare dată siguranță, robustețe, rigoare...

Un solist care "antrena" firesc după sine o sală întreagă, așa după cum mobiliza - fără drept de apel - colectivele orchestrale cu care colabora... Un mare pianist despre care - din octombrie 1985 - se vorbește la timpul trecut, folosind superlativele legendei...

Despre Emil Ghilels, chiar în ziua când se împlinesc 30 ani de la dispariția sa, la "Arpeggio", de la ora 11.30. 

Anca Ioana Andriescu