ACUM:
13.00
CD Review

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Aromânii, reprezentanți ai vechii romanități balcanice - Muzici tradiționale, 7 iunie

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 29 Mai 2015 , ora 11.22

Aromânii

Originea aromânilor a constituit o problemă fundamentală pentru lumea științifică (istorici, lingviști, sociologi, antropologi) dar și pentru cea politică, știind că situația din Balcani a reprezentat mereu, în ultimele secole, o chestiune capitală pentru imperiile și cancelariile europene. Cele mai numeroase opinii științifice consideră că obârșiile aromânilor trebuie căutate în legătură cu vechea populație romanizată, atât din sudul cât și din nordul Dunării. Din această perspectivă istorică ei sunt considerați continuatorii romanității carpato-balcanice, în faza inițială a formării limbii primare care a premers despărțirea celor patru dialecte: daco-român, aromân, meglenoromân și istroromân. Răspândiți în toată Peninsula Balcanică, aromânii și-au păstrat limba, obiceiurile, trăsăturile morale și, mai ales, muzica. La cumpăna veacurilor al XIV-lea și al XV-lea, aromânii din Peninsula Balcanică își mai păstrau încă, în proporție de masă, conștiința originii lor traco-romane. Considerați de Simion Mehedinți drept un "popor ferment" al lumii balcanice, ei au dovedit inteligență și spirit de inițiativă, lansându-se în comerțul internațional al Imperiului Otoman cu Imperiul Habsburgic și cu cel al țarilor de la Moscova. Averile acumulate i-au ajutat să-și ridice orașe înfloritoare pe platourile munților, adevărate metropole din secolul al XVIII-lea, cel mai cunoscut dintre ele fiind Moscopole, centru comercial, cultural și spiritual care număra peste 60.000 de locuitori. Războaiele balcanice și numeroasele reîmpărțiri ale zonei între sferele de influență politico-militară i-au determinat pe aromâni să-și părăsească, de voie sau de nevoie, locurile natale. În vâltoarea istoriei, nu și-au putut lua cu ei decât familiile, limba, obiceiurile și... cântecele. Astfel se explică faptul că aromânii obișnuiesc să interpreteze muzica în grup, fie omofonic (grămostenii), fie eterofonic (fărșeroții). Grupul întruchipează coeziunea socială iar versurile reînvie imagini dragi, pierdute, ale vieții din trecut.


Cântecele vocale

În cântecele din repertoriul aromânilor fărșeroți recunoaștem caracterele muzicale principale, evidențiate de stilul polifonic practicat doar de ei, prin care o melodie este începută solo, de cântărețul principal, apoi este continuată și susținută de ceilalți participanți, atât orizontal cât și vertical, prin volute melodice eterofonice și prin suprapuneri armonice rezultate în urma unui ison, susținut cu vocala e, pe tonică, pe tot parcursul cântatului. Piesele propuse în cadrul emisiunii fac parte din genuri diferite. Ele au fost înregistrate la jumătatea secolului trecut de la aromânii stabiliți în Dobrogea și (mai recent) de la aromânii fărșeroți din Regiunea Corcea, Albania. Sunt "căntiți di padi" ("de ascultare"), executate șezând pe scaun, dar și cântece lirice și rituale; toate sunt definite prin stilul improvizatoric, prin liniile melodice bogat ornamentate, melismatice, prin ritmul rubato și tempoul lent.


Piesele instrumentale

Repertoriul instrumental este interpretat la cimpoi și fluier, două instrumente cu marcă identitară distinctă pentru spațiul culturii tradiționale de tip pastoral, atât carpatic cât și balcanic. Particularitățile stilistice și tehnicile interpretative se diferențiază în funcție de tipurile repertoriale și de ocaziile în care aceste piese sunt puse în valoare. Cântecele instrumentale, numite și "căntiți di muabeti" ("de petrecere"), au ritmuri rubato iar solistul însoțește deseori melodia cu un ison gutural ce-i conferă un substrat eterofonic original. Melodiile de joc, numeroase și variate, însoțesc toate sărbătorile aromânilor și acompaniază horele în semicerc, jocurile bătrânești sau voinicești. Dansurile sunt caracterizate printr-o exuberantă diversitate a pașilor, prin ritmuri diverse (asimetrice sau binare) și prin tempouri variate (moderate sau rapide), într-o perfectă îmbinare a pașilor cu ritmul melodiilor și într-o ținută sobră, demnă și majestuoasă.


Particularități stilistice muzicale

Piesele lirice, epice, rituale și melodiile de joc ale folclorului muzical aromân se evidențiază prin organizări modale ancestrale, cu puține sunete (între care primează scările pentatonice), prin intonații melismatice și bogat ornamentate, deseori netemperate, prin ritmuri care variază între rubato, giusto-silabic și aksak, prin sisteme de versificație hexa și octosilabice, prin interpretarea în grup, atât omofonă cât și polifonico-eterofonă. Versurile sunt însoțite de interjecții (aide, lele, moi etc.), care apar fie ca exclamări cântate, fie ca întregiri ale rândurilor melodice. Repertoriul muzical aromân se înscrie, astfel, cu o indiscutabilă originalitate, în cadrul culturii populare balcanice, dar și, cu o tulburătoare unitate, în cultura tradițională a poporului român.

Vă invit, așadar, în data de 7 iunie 2015, de la ora 19.00, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale", să cunoaștem câteva dintre elementele folclorului practicat de vechii reprezentanți ai romanității balcanice: aromânii.

dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog