ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Călușul, ritual și spectacol - Muzici tradiționale, 31 mai

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 22 Mai 2015 , ora 12.27

La 50 de zile după Paști, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, a Cincizecimii sau a Rusaliilor, Biserica Ortodoxă sărbătorește începutul lucrării în lume a Duhului Sfânt, prin împărțirea și împărtășirea Harului dumnezeiesc peste Apostoli și, de la ei, prin ierarhi și preoți, asupra întregului popor binecredincios creștin. Tot în această zi, la "Muzici tradiționale", vom fi împreună pentru a descoperi muzica, dansul și magia din Ritualul Călușului, care se mai practică, încă, de Rusalii, în multe sate din Câmpia Dunării, prin Dolj, Olt, Mehedinți, Argeș, Teleorman și Ilfov.

Consemnat prima dată în secolul al XVI-lea, într-o cronică ungară privind Transilvania, descris apoi științific de Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, jocul călușarilor a suscitat interesul cercetătorilor, mai întâi în perioada interbelică a secolului al XX-lea, apoi începând cu anii '50 și până în contemporaneitate. Pentru vechimea, unicitatea, originalitatea și vivacitatea sa, Ritualul Călușului a fost proclamat de UNESCO drept "Capodoperă a patrimoniului cultural al umanității", în anul 2005. Însă drumul de la Ritualul Călușului, de prin satele muntenești și oltenești și până la Călușul ca spectacol coregrafic, montat pe scenă, este lung, întortocheat și nu întotdeauna în acord cu realitățile tradiției folclorice. Melodiile de joc din Căluș ne vor purta din praful ulițelor până pe scenele lumii, prin mijlocirea lăutarilor sătești sau a orchestrelor "de muzică populară", nelipsite, odinioară, din peisajul muzical românesc. Unul dintre momentele importante, anterioare Călușului, se petrece în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, atunci când Biserica Ortodoxă prăznuiește Sâmbăta morților sau Moșii de vară. Cu acest prilej sunt pomeniți și cinstiți toți cei trecuți la cele veșnice, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, moși și strămoși, părinți, soți, frați, fii sau fiice. În această zi bisericile se umplu cu prinoase aduse spre pomenirea celor adormiți întru dreapta credință, mormintele din cimitire sunt curățate și împodobite din timp, iar lumânările ard în toată perioada în care se desfășoară ceremonialul de pomenire. Deseori, la morminte, femeile își aduc aminte de cei duși în "lumea cea fără de dor" și... bocesc. În acest context, în prima parte a emisiunii ne vom reculege, ascultând trei bocete din Oltenia subcarpatică (Gorj și Mehedinți), practicate la Moșii de vară, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.

Ritualul Călușului îndeplinește, prin satele din sudul României, o întreită menire: să-i protejeze pe oameni de spiritele malefice considerate periculoase în perioada Rusaliilor, să asigure fertilitatea și fecunditatea pentru anul respectiv și, nu în ultimul rând, să confere grupului de călușari acea forță tămăduitoare pentru vindecarea celor care au fost "luați din Căluș", adică cei care s-au îmbolnăvit subit, deoarece au încălcat anumite interdicții din perioada Rusaliilor, în special acelea care au legătură cu muncile câmpului. Se consideră că, dincolo de aspectele hipnotice ale formulelor melodico-ritmice repetitive, vindecările miraculoase, determinate prin dans și muzică, sunt menite să restabilească ordinea din planul mitic dar și să confere coerență și eficiență simbolică în cadrul sistemului complex de cutume și semnificații care structurează viața socială tradițională a satului românesc. Numele date dansurilor din Căluș diferă de la o comunitate la alta și de la o zonă la alta, însă ele exprimă relaționarea strictă dintre figurile coregrafice și "boli" și au capacitatea să inducă transa și să faciliteze transferul energetic dintre călușari și persoana bolnavă. Veți descoperi toate aceste calități menționate în patru melodii cu titluri generice, precum "Calul", "Floricica din Căluș", "Murgulețul" și "Călușul", originare din Oltenia de sud, din Gorj, din Vlașca și din Ilfov. Încadrabile ca brâuri, hore și sârbe, din punct de vedere muzical-coregrafic, aceste jocuri sunt întregite cu strigături și comenzi: "Dă-i bătaie!" "Hai la stânga!", "Hai la dreapta!", "Una-două", "Înc-o dată", "Ține-o-așa" etc.

Fiind conceput și ca o formă de comunicare între lumea terestră, reprezentată de comunitățile sociale, și cea "de dincolo", întruchipată de ființe feminine denumite "iele", Călușul este mediat de ceata bărbătească structurată în număr impar, după principii stricte de organizare. Conducătorul grupului este numit "vătaf"; el îi învață pe călușari dansul ritual, exercitând asupra lor o autoritate supremă. Celălalt personaj de primă importanță în organizarea cetei de călușari îl reprezintă "mutul", învestit cu puteri sporite, dar binecunoscut mai ales pentru interdicția de a vorbi în timpul ritualului. Stegarul, ajutorul de vătaf, ceilalți călușari și nelipsiții muzicanți completează ceata. Mai trebuie să amintim că structura Călușului este secvențială, conținând trei momente importante: "ridicarea" sau "legarea" steagului (sau a Călușului), "jucarea" Călușului, pe ulițe și în curțile sătenilor și "îngroparea steagului" sau "spargerea Călușului", la final. Toate aceste secvențe sunt permanent însoțite de muzică, fie că este vorba de jocul propriu-zis, fie de momentele în care ceata se deplasează dintr-un loc în altul.

Vă invit, așadar, în data de 31 mai 2015, în Duminica Rusaliilor, de la ora 19.00, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale", să depănăm câteva crâmpeie din povestea Călușului, încercând să recompunem atmosfera acestui ritual ancestral din sudul României, cu funcțiile, semnificațiile, obiceiurile, dansurile și, bineînțeles, cu muzica lui.

dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog