ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.

Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Ascultați-l pe George Petean!

Bookmark and Share
Publicat: marți, 12 Mai 2015 , ora 8.57

Sincer, nu aș fi programat "Luisa Miller" fără Petean și Cristina Damian!

Recunosc, am așezat de mult "Luisa Miller" în categoria celor trei, patru partituri verdiene pe care nu sunt doritoare să le reascult integral, decât dacă am un interes de ordin interpretativ foarte mare. Altfel, mai degrabă reiau a suta oară audiția La Traviatei sau a Trubadurului; iar pentru categoria "aș asculta oricând și oricât", aș alege fără rezerve, "Aida", "Forța destinului" și "Bal mascat" .

De ce nu mi-a plăcut - din start - "Luisa Miller", am înțeles însă abia în 2013 când am realizat Serialul VERDI / WAGNER - 200: reluând-o cu partitura în mână și, după ce inițial m-am rușinat în fața evidentelor înnoiri componistice descoperite în aceasta. Melodica - era ceea ce nu-mi plăcuse deloc la acestă operă! Și, mi se pare și acum, banală; sau, oricum, cu foarte puține momente într-adevăr inspirate. Sper să mă iertați! O melodică - în opinia mea - nici pregnant eroică, astfel încât să-mi simt inima tresăltând la îndemnurile ei și să rămân cu teme lipite de memorie, ca în "Ernani" de pildă - o operă verdiană tot de tinerețe! - dar nici într-atât de lirică încât să-mi ofere emoția pe care eu una o resimt de fiecare dată când ascult "La Traviata" sau "Aida". De parcă Verdi n-ar fi el însuși: "Luisa Miller" neimpresionând nici ca spectacol foarte tare, de vreme ce nu se poate lăuda nici cu dramatismul copleșitor din "Rigoletto" și nici cu spectaculozitatea unui "Nabucco" sau "Simon Boccanegra".

Prin urmare, dacă în distribuția "Luisei Miller" nu s-ar fi aflat numele baritonului George Petean - pentru care nutresc o mare admirație! - și al unei alte artiste din România, Cristina Damian - mezzosoprană din Alba Iulia, recent descoperită în spațiul artistic german! - aș fi trecut lejer peste "oferta" Operei de Stat din Hamburg. Cu ei în distribuție însă, m-am pus pe ascultat ...


Un Miller "de catifea!"

Pe George Petean l-am văzut pe scenă în trei spectacole ("Bărbierul din Sevilla" - Hamburg, 2012 - "Rigoletto" și "La Traviata" - Zurich, 2013 și 2014) și în două concerte de arii (Festivalul "G. Enescu" și "Vă place opera"). Niciodată nu am avut însă ocazia să-l aud cântând într-un spectacol cap-coadă: un spectacol live, în care să-l ascult doar. Și probabil, nici dumneavoastră! Așa că, m-am împăcat rapid cu situația / ghinionul de a-l regăsi pe Petean într-o operă ce nu-mi plăcea și... iată motivele pentru care am programat până la urmă cu mare entuziasm "Luisa Miller" din 16 noiembrie 2014 de la Staatsoper din Hamburg:

Spectacolul de la Hamburg este un exemplu perfect relevant pentru expresia: "tonul face muzica". În cazul Luisei Miller, "tonul" fiind sinonim cu "calitatea" interpretării, mai precis cu calitatea vocilor, și salvând astfel o "Seară de operă" mai puțin atinsă de geniul verdian.

Distribuția propusă de Staatsoper din Hamburg este - din punct de vedere auditiv - una dintre cele mai potrivite și echilibrate: cu o Luisa în interpretarea sopranei georgiane Nino Machaidze - pe cât de sensibilă în Rugăciunea din primul tablou al actului secund, tot pe atât de dramatică în final și capabilă, pe de altă parte, să susțină fără probleme acel canto fiorito al Cabalettei "A brani, a brani, o perfido!"; cu un Rodolfo admirabil în persoana tenorului sicilian Ivan Magri, prezentând o puternică italianita în voce; un Wurm - bine conturat vocal de bas-baritonul german Oliver Zwang și o Federica "de lux", în persoana Cristinei Damian.

Și, în primul rând, acest spectacol este ocazia noastră de a descoperi "secretul" succesului lui George Petean, atributele sale artistice, precum și nivelul artistic atins de acesta. "George Petean - solist permanent al Operei hamburgheze în perioada 2002 - 2010 - ne-a oferit un Miller de catifea, cu trăiri foarte profunde (... ) și nelăsând nici o secundă lipsită de sens artistic" - a scris un cronicar în Spiegel - Online despre interpretarea baritonului nostru, în timp ce un altul evidenția frumoasele accente dramatice cu care Petean și-a colorat vocea în cazul acestui personaj...


Glas de catifea, tehnică impecabilă, expresie puternică

Pentru Petean - bariton liric prin excelență - Miller a fost cel de-al V-lea rol verdian abordat, după Germont - tatăl, Rigoletto, Contele de Luna și Simon Boccanegra. Un rol de tată ale cărui accente dramatice s-au mariat perfect cu căldura vocii lui, de la prima arie - Andantele "Sacra la scelta e d'un consorte" și până la ultimul său moment. Una dintre cele mai reușite scene ale spectacolului fiind - după părerea mea, marea scenă Miller - Luisa, din debutul actului al III-lea, scena ce precede "aria scrisorii".

Sunetul frumos și cântul omogen, frazarea corectă și tehnica impecabilă - reliefată îndeosebi de Cabaletta "Ah, fu giusto il mio sospetto" - sunt argumentele lui Petean și totodată, atuurile performanței sale artistice din 16 noiembrie anul trecut, pe care vă invit deci să le descoperiți și dumneavoastră.

Așa că vă invit să ascultați Seara de operă - sâmbătă, 16 mai, de la ora 19.00.


Luminița Arvunescu