Bun găsit, şi astăzi în lumea creaţiilor camerale ale lui W.A Mozart, în versiuni ce au în componenţa instrumentală clarinetul.

Vă spuneam data trecută că, încă din copilărie, Mozart a fost fascinat de acest instrument de suflat. Însă interesul său nu s-a concretizat complet până în ultimii ani din viaţa compozitorului, ani în care s-a bucurat de prietenia lui Anton Stadler, un clarinetist de geniu pentru care a compus lucrări precum Cvintetul K.581 şi Concertul K.622.

Am vorbit deja despre celebrul Cvintet cu clarinet K.581 în La major, finalizat de Mozart în 1789. După moartea compozitorului în decembrie 1791, văduva sa, Constanze, a ajuns la o înţelegere cu editorul soţului ei, Johann Andre, care a publicat în 1799 "Trei Cvartete pentru clarinet, vioară, violă şi violoncel compuse de W.A Mozart", aşa cum anunţa titlul. Primele două dintre acestea au la bază Sonatele pentru vioară şi pian K 378 şi K 380, iar a treia este o versiune a Trioului cu pian K.496. Este imposibil ca aceste aranjamente să fi fost realizate de Mozart şi au fost atribuite, probabil în mod corect, editorului Johann Andre, care era şi compozitor. A fost, la începutul rubricii, partea 1 din Cvartetul în Mi bemol major, după Sonata pentru vioară şi pian K.380, iar acum vă propun şi începutul părţii a 2-a a acestei lucrări - Andante con motto.

Cvartetul în Mi bemol major pentru clarinet, vioară violă şi violoncel este, aşa cum vă spuneam, o transcripţie după Sonata pentru vioară şi pian K.380, scrisă în vara anului 1781, prima perioadă de independenţă a lui Mozart de tatăl său şi de patronul căruia îi era la acel moment subordonat. A fost publicat de editura Artaria şi face parte dintr-un set de lucrări dedicate de Mozart elevei sale Josepha Auernhammer, o tâmără despre care se spune că era mult mai şarmantă prin felul în care cânta la pian decât prin aspectul fizic...

Cvintetul în Fa major pentru clarinet, basset horn, vioară, violă şi violoncel a fost datat ipotetic 1789, perioada în care Mozart finaliza Cvintetul cu clarinet K.581 în la major. Se prespupune că lucrarea în Fa major ar fi fost destinată fraţilor clarinetişti Stadler. Mozart a finalizat prima parte până la măsura 46, dar a schiţat materialul tematic până la finalul expoziţiei. Partea a fost completată de muzicologul contemporan nouă Franz Beyer.

Călătoria nostră în lumea câtorva dintre creaţiile camerale Mozartiene se încheie aici. Pe data viitoare, când ajungem în lumea sonoră a lui Ludwig van Beethoven!

r:blac