Bun găsit, rămânem astăzi în lumea muzicii ruse şi vorbim despre un compozitor prea puţin cunoscut, a cărui creaţie începe însă să fie valorifică - Nikolai Medtner - contemporan cu Rahmaninov şi Scriabin. La începutul secolului 20 era recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi creatori, extem de influent în elita intelectualilor ruşi. A fost de aemenea un mare pianist şi gânditor, a cărui profunzime era apeciată de conteporanii săi, printre care se numără de asemenea Furtwängler, Glazunov şi Prokofiev. Pare astfel paradoxal faptul că şi-a petrecut ultimii 30de ani din viaţă la Londra, rămânând practic necunoscut publicului şi a trăit în sărăcie. Personalitatea sa componistică este o combinaţie între rădăcinile germane şi spiritul rus, iar contemporanii vorbeau despre caracterul intens psihologic, demonic, al muzicii sale.

Primul dintre cele trei concerte pentru pian şi orchestră semnate Nikolai Medtner , în do minor, se remarcă prin inspiraţia şi frumuseţea melodicii. A fost început în 1914 şi interpretat pentru prima dată la Moscova în 1918, solist fiind compozitorul.

Tragismul primului Război Mondial se reflectă în acest opus. Pentru că pentru Medtner cultura rusă şi cea germană însemnau la fel de mult, războiul dintre cele două ţări a devenit o tragedie personală pentru el. Concertul este o construcţie grandioasă într-o singură parte, în formă de sonată. Dezvoltarea este neobişnuită, constând într-o temă cu variaţiuni.

Originalitatea Concertului nr.1 pentru pian şi orchestră de Nikolai Medtner este sporită de interferenţa a două principii structurale - forma de sonată oferă conturul lucrării iar cea variaţională îi diversifică şi fragmentază conţinutul.

Scurta repriză este foarte dinamică iar Coda reprezintă climaxul Concertului.