Bine v-am regăsit, dragi ascultători, în lumea sonorităţilor pentru pian şi orchestră!

Cele două Concerte ale lui Frederic Chopin au fost scrise la câteva luni distanţă unul faţă de celălalt, în 1829-1830, între 19 şi 20 de ani. Dacă stilul lui Chopin în interpretarea pianistică s-a dovedit unic încă de la început, ca şi compozitor a fost deschis unor influenţe, printre care se numără cele ale stilului belcanto, care l-a inspirat să reinventeze pianul ca un instrument ce "cântă" cu profunzimea, lirismul, suavitatea vocii umane, încorpărând contrastul dramatic al ariilor de operă. Mai puţin discutată este influenţa pe care tehnica instrumentală a lui Bach a avut-o asupra lui Chopin, pe care acesta îl admira pentru claritatea exprimării sale muzicale şi a scriiturii.

Concertul pentru pian şi orchestră în mi minor este numerotat cu nr.1, dar a fost scris după cel în fa minor, care poartă numărul 2.

Pasiune, mândrie dar şi duioşie caracterizează prima parte a lucrării. După ampla introducere a orchestrei, pianul are o apariţie furtunoasă.

Partea a 2-a a Concertului nr.1 pentru pian şi orchestră al lui Frederic Chopin - "Romanţă", este o nocturnă reţinută, de o mare simplitate, dar care creşte şi câştigă pe parcurs devenind complexitate.

Partea a 3-a a se remarcă prin marea dificultate pianistică. Debutează cu o secvenţă de acorduri care conduce spre un "cracoviac" - dans popular polonez.

Cu finalul Concertului nr.1 în mi minor pentru pian şi orchestră de Frederik Chopin se încheie astăzi ghidul melomanului începător! Pe data viitoare, când rămânem în lumea muzicii lui Chopin!