Bine v-am regăsit, dragi iubitori ai muzicii!

Suntem la capitolul Concerte pentru pian şi orchestră şi am vorbit dăţile trecute despre lucrările în acest gen semnate Ludwig van Beethoven. Marele compozitor german a compus însă şi un concert cu o formulă solistică triplă, care include pianul, vioara şi violoncelul.

Scris între 1803-1804, Concertul încheie simbolic o tradiţie barocă, a Concertelor brandenburgice ale lui Johann Sebastian Bach. Este vorba despre tipul de concerto grosso cu grup solistic aflat în dialog cu ansamblul orchestral.

Colaborarea se desfăşoară aici conform regulilor clasice, într-o succesiune tradiţională a celor trei mişcări - repede, lent repede. Iată un fragment din partea 1 a acestui Triplu concert de Beethoven, în Do major.

Deşi Tripul concert pentru pian, vioară violoncel şi orchestră de Beethoven are o scructură clasică, se pot observa libertăţi formale multiple, care afirmă un tip de discursivitate rapsodică, un caracter episodic al entităţilor tematice, aşa cum au remarcat specialiştii care au analizat lucrarea. Ascultaţi acum şi un fragment din partea a 2-a.

Pianistul şi violonistul beethoven pune în dificultate violoncelul în Triplul concert, partitura lui fiind foarte dificilă tehnic şi conducând adesea desfăşurarea muzicală. Iară şi partea a 3-a.

Cu acest fragment din finalul Triplului concert pentru pian, vioară, violoncel şi orchestră se încheie astăzi Ghidul melomanului începător! Pe data viitoare!