A trecut ceva vreme de când nu mai vorbim despre Kurt Rosenwinkel ca despre un tânăr aspirant la stratosfera chitariştilor, ci îl admirăm în plină evoluţie acolo unde îi este locul, printre cei mai grei. Albumele lui sunt foarte diferite între ele, arătând o permanentă plăcere de a trăi pe propria-i piele experienţa estetică a jazz-ului, în multiplele sale faţete actuale, punând chitara pe diferite planuri de accent. Creativitatea, completată de o uimitoare tehnicitate, se simte peste tot unde Rosenwinkel îşi propune contribuţia. El revine în 2017 cu o propunere nouă, dezvoltată pe un album desăvârşit în zece ani, timp în care a scris temele şi a înregistrat aproape toate instrumentele, cu excepţia unor momente păstrate pentru invitaţii Mark Turner, Larry Coryell şi Eric Clapton. A ieşit un album luminos, dar nu uşor, inspirat din muzica braziliană dar cu o puternică amprentă personală, la rându-i marcată de influenţe de tip Pat Metheny sau Alan Holdsworth. Un alt element de noutate îl reprezintă textul şi vocea, curajos încercate, cu o atingere la fel de personală, lăsând totuşi geniul de partea creativ-instrumentală. Se simte asta pe toate cele unsprezece piese, efervescente şi diferite, poate pe cel mai flexibil şi accesibil album al său. Piese profunde, dintr-o sursă aprofundată, un impuls de a gândi şi de a percepe deschis, pe fondul definirii muzicianului modern: cu cât e mai complex, cu atât devine mai de înţeles.

Una dintre cele mai clare captări ale actualului stil New York, o atitudine dintotdeauna inovatoare în jazz, o oferă cvartetul condus de saxofonistul şi compozitorul David Binney, care-i are din nou alături pe pianistul Jacob Sacks, pe basistul Eivind Opsvik şi pe bateristul Dan Weiss. Binney are tehnica şi imaginaţia pentru a conecta intensitatea tonală a lui John Coltrane cu forme mai noi de compoziţie, care ţin mai degrabă de stilul lui Steve Coleman sau al unor compozitori contemporani. Albumul "The Time Verses" se desfăşoară sub forma unei suite variate ca stil, cu piese complexe, unite de scurte pasaje pentru respiraţie, inspirat plasate într-o audiţie fluentă dar solicitantă. Sunt multe nuanţe ascunse în această atmosferă artistică familiară, de comuniune sonoră, iar asta se poate simţi după o audiere aprofundată. Binney aduce starea printr-o temă, iar instrumentele o completează şi o comentează prin improvizaţii în stil. Rezultatul stă în acest ciclu de piese inspirate din curgerea timpului, în aceeaşi măsură impresionist, pasional şi matur. Dacă vă doriţi un album contemporan care să aibă substanţă, virtuozitate şi simţire, insistaţi pe "The Time Verses".