Pe 16 ianuarie 2012, se stingea din viaţă, la Amsterdam unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai artei interpretative dedicate muzicii vechi - clavecinistul Gustav Leonhardt. Muzicianul olandez, născut pe 30 mai 1928 şi-a dedicat viaţa cercetării, interpretării şi înregistrării muzicii baroce, cu accente pe creaţiile lui Jan Sweelinck, Johann Froberger, Girolamo Frescobaldi, Jean-Philippe Rameau şi bineîneţeles, Johann Sebastian Bach. Împreună cu soţia sa, violonista Marie Amsler Leonhardt, a fondat Ansamblul Baroc Leonhardt, numit ulterior Leonhardt Consort, formaţie specializată pe repertoriul secolelor al 17-lea şi al 18-lea, pe care l-a interpretat pe instrumente istorice şi cu o respectare riguroasă a textului.

Părinţii clavecinistului olandez Gustav Leonhardt au fost muzicieni amatori, dar foarte pasionaţi şi ei au fost cei care i-au cumpărat primul clavecin fiului lor. După ce a supravieţuit ocupaţiei naziste din Olanda în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Gustav Leonhardt a studiat muzica la Schola Cantorum din Basel şi apoi la Viena. Şi-a făcut debutul în anul 1950 cu Arta fugii lui Bach; ulterior, după cercetării aprofundate, Leonhardt a scris o monografie (1952) în care a demonstrat că lucrarea mai sus menţionată a fost compusă pentru clavecin solo. Leonhardt a cântat şi la orgă; timp de mai mulţi ani a fost organist al Bisericii Walloon şi al Noii Biserici din Amsterdam. A predat la Viena, la Amsterdam şi la Universitatea din Harvard. Ultima sa apariţie publică a fost în decembrie 2011, iar pe 16 ianuarie 2012 s-a stins din viaţă. Îl vom asculta la Arpeggio, împreună cu Ansamblurile Leonhardt Consort şi La Petite Bande, interpretând lucrări de JOhann Christian Bach şi Jean Baptiste Lully.