Pentru a înţelege mai bine prezentul avem cu siguranţă nevoie de trecut. Poate că în zilele noastre unele dintre cronicile începutului de secol XX, apărute în Bucureşti şi în ţară, par a fi demodate, dar fără aceste opinii... muzica noastră şi mai ales artiştii noştri nu ar fi avut nicio susţinere.

Octavian Lazăr Cosma îi descrie pe aceşti oameni înzestraţi cu arta condeiului: "Personalităţi cu o bogată cultură, criticii au fost pasionaţi de meseria lor, în care au intrat, de multe ori, printr-o împrejurare, dar care, ulterior, au ştiut să facă din pasiune o vocaţie. Ei au susţinut muzica românească." Şi ca să pătrundem chiar în inima acelor vremuri, iată profilul moral şi profesional al criticilor creionat de un anume Pan, evident un pseudonim, un extras din revista Musica "A fi critic în adevăratul înţeles al cuvântului, adică înainte de toate imparţial, cu vederi largi, luminoase, cu o cultură generală cât mai variată şi, în direcţia specialităţii, completă, e lucrul cel mai rar şi mai greu de găsit".

Constantin Cordoneanu

...una dintre personalităţile marcante ale criticii muzicale, a fost preocupat şi de latura pedagogică. Fiind un bun interpret, şi-a dorit să predea flautul într-o instituţie de învăţământ. Din păcate, directorul Conservatorului de atunci, Eduard Wachmann, l-a ţinut departe de această instituţie. Poate din această cauză unele dintre articolele lui Cordoneanu erau pătimaşe. "Unde sunt artiştii produşi de Conservatoarele noastre? Ce! Oare Românul să nu fie destinat pentru arta muzicală? Să nu posede el oare calităţile necesare, adică talentul şi stăruinţa la lucru? Să nu fie oare faptul că n-a voit să urmeze asemenea învăţătură, ori că această învăţătură nu i s-a dat în mod sistematic, cinstit şi conştiincios?".

Tunsorile şi machiajul vremii

Nu vorbim în acest episod doar despre critica muzicală, ci şi despre coafurile timpului - ne ajută muzeografa Lelia Zamani - "Părul lung era o cerinţă a epocii, femeile purtându-l ondulat, extrem de îngrijit, uneori cu cârlionţi pe frunte şi breton... părul bărbaţilor era scurt şi îngrijit, iar barba şi favoriţii au dispărut; doar mustaţa a rămas un atribut extrem de preţuit."

Aşadar, la Bucureştiul muzical de altădată, sâmbătă, 15 noiembrie 2014, de la ora 10,30, vorbim despre criticii şi critica de pe la 1900.