ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Se întâmplă la Radio România Înapoi

Audiții și premiere la Teatrul Național Radiofonic. Nicolae Mărgineanu - Un psiholog în temnițele comuniste

Bookmark and Share
Publicat: luni, 19 Februarie 2018 , ora 10.51

Teatrul Național Radiofonic organizează luni, 19 februarie 2018, de la ora 16:00, la clubul Ramada-Majestic, de pe Calea Victoriei din București, audiția cu public a spectacolului-document prezentat în premieră - Nicolae Mărgineanu - Un psiholog în temnițele comuniste - scenariu de Cristina Anisescu. Adaptarea radiofonică: Ion Costin Manoliu. Regia artistică: Nicolae Dinu Mărgineanu. În distribuție: Damian Victor Oancea, Maria Ploae, Oana Maria Mărgineanu, Armand Calotă, Mihai Niculescu, Radu Bânzaru, Constantin Bărbulescu, Julieta Strâmbeanu, Nicolae Mărgineanu, Matei Tiron Micșunescu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor și coordonator de proiect: Magda Duțu. Spectacolul va fi difuzat marți, 20 februarie 2018, de la ora 19:00, la Radio România Cultural și sâmbătă, 24 februarie 2018, de la ora 23:00, la Radio România Internațional, în cadrul proiectului Biografii, memorii.

Printre numeroșii intelectuali arestați după instaurarea regimului comunist în România, a fost și Nicolae Mărgineanu, unul dintre cei mai importanți psihologi din țară, profesor la Universitatea din Cluj. Aflat în plină afirmare profesională, cu studii de perfecționare în cele mai importante universități din Europa și Statele Unite, cu 12 cărți de psihologie publicate, Nicolae Mărgineanu a fost arestat și apoi condamnat la 25 de ani temniță grea. Din momentul arestării, viața personală și cariera i-au fost ireversibil fracturate. Cărțile lui au fost interzise, numele nu i-a mai apărut în nicio publicație. În loc să scrie cărți de specialitate, Nicolae Mărgineanu, "psihologul cu cea mai completă pregătire pe plan internațional" - cum îl numea renumitul psiholog american Gordon Allport - era acum închis și anchetat cu brutalitate, constrâns să dea declarație după declarație, despre pretinsa lui vinovăție față de politica partidului comunist. Atât ancheta, cât și procesul în care a fost implicat, au reprezentat o înscenare.

Nicolae Mărgineanu s-a născut la 22 iunie 1905, în comuna Obreja, județul Alba, într-o familie de țărani credincioși. A urmat școala primară în sat și liceul la Blaj. În anul 1924, a devenit student al Facultății de Litere și Filosofie, specialitatea psihologie, a nou-înființatei universități românești din Cluj. La 27 de ani a devenit doctor în filosofie al Universității din Cluj, specialitatea psihologie, cu mențiunea "magna cum laude". Susținut de mentorul său, profesorul Ștefănescu-Goangă, Nicolae Mărgineanu a urmat succesive stagii de pregătire postuniversitară la universitățile din Viena, Leipzig, Hamburg și Berlin. A câștigat bursa Fundației Rockefeller și a făcut doi ani de pregătire în marile univesități americane: Harvard, Yale, Columbia, Chicago si Duke, cu cei mai prestigioși psihologi ai vremii: Gordon Allport, Louis Thurstone sau Hadley Cantril. Cu o asemenea formație profesională, de cel mai înalt nivel, a revenit în țară, la mijlocul anilor '30, și a fost numit șef de lucrări la Institutul de Psihologie, apoi conferențiar la catedra de Psihologie a Universității din Cluj. La începutul anilor '40, a publicat lucrări importante pentru psihologia aplicată: Psihologia franceză contemporană, Elemente de psihometrie, Psihotehnica, precum și cartea sa de căpătâi: Psihologia persoanei, pe care a dedicat-o mentorului său, Gordon Allport, de la Universitatea Harvard. În țară contribuise, alături de profesorii Dimitrie Gusti, I.C. Parhon, Emil Petrovici și alții, la reînființarea Societății "Amicii Americii". Însă atunci, la modă era ARLUS - Asociația de prietenie cu Uniunea Sovietică, agreată de regimul comunist. Deoarece își făcuse studiile în Statele Unite și avea relații importante și în lumea universitară, și în cea diplomatică, primul-ministru Petru Groza i-a cerut să pledeze pe lângă Comisia Americană de Control, pentru retrocedarea integrală a Transilvaniei către România, iar Nicolae Mărgineanu, un patriot cu fapta, s-a achitat cu succes de această delicată misiune.

Imitând modelul sovietic, Partidul Comunist a început procesul de distrugere metodică a României. La Universitatea din Cluj, profesorii indezirabili noului regim - Ștefănescu-Goangă, Lucian Blaga, Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Nicolae Mărgineanu și alții sunt dați afară din Universitate. În 14 aprilie 1948, Nicolae Mărgineanu a fost arestat. A fost anchetat cu metode specifice regimului totalitar comunist: bătaie și tortură fizică și psihică. Capetele de acuzare: că a fost bursier Rockefeller și că era vicepreședinte al societății "Amicii Americii". Faptul că, la cererea prim-ministrului Petru Groza, a pledat pentru retrocedarea Ardealului pe lângă Comisia Aliată de Control a părții americane, de asemenea, s-a întors împotriva lui: a fost acuzat de spionaj și trădare națională. După mai bine de 7 luni de anchetă, Nicolae Mărgineanu a fost inclus într-un "lot" cu alți 11 deținuți și din cei 25 de ani, la cât a fost condamnat, a făcut efectiv 16. A trecut prin închisorile: Aiud, Jilava, Pitesti, Cluj și Gherla. A suferit, ca toți deținuții politici din închisorile noastre, de frig și de foame, de lipsa aerului și de lipsa apei cu care să se spele, de lipsa toaletei, a medicamentelor și a îngrijirilor medicale. Pe 27 iunie 1964, Nicolae Mărgineanu a fost eliberat din închisoarea din Aiud. Nu a mai fost niciodată reintegrat în învățământ. Abia a obținut un post de documentarist la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj. Nu i s-a mai permis însă, să se întoarcă la catedra de psihologie. În schimb, a fost invitat cu multă căldură, să predea, ca profesor asociat, la universitățile din Kőln, Bonn și Hamburg. După numai patru ani de la ieșirea din temnița comunistă, a publicat Natura științei. Doi ani mai târziu, volumele Psihologie și literatură și Sub semnul omeniei, apoi Condiția umană, iar în 1975, Psihologie logică și matematică. A lucrat cu frenezie, încercând să recupereze timpul care îi fusese pe nedrept furat. S-a rugat lui Dumnezeu să-i mai dea de trăit încă 16 ani, adică atâția cât a fost închis. Și ruga sa a fost auzită: Dumnezeu i-a mai dat exact 16 ani. A murit în 13 iunie 1980, la Cluj. Spera într-un proces drept, făcut acelora care le-au făcut lor un proces atât de nedrept. După căderea regimului comunist, la cererea familiei, procesul lui a fost rejudecat. În 26 martie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a dispus achitarea celor condamnați. Însă niciunul dintre ei nu mai era în viață. O stradă din Cluj îi poartă numele, iar un amfiteatru al facultății de psihologie din Cluj se numește acum "Nicolae Mărgineanu". Majoritatea cărților lui de psihologie, interzise ani de-a rîndul, sunt reeditate și își găsesc calea firească spre librării și biblioteci.

După 1989, s-au publicat memoriile lui Nicolae Mărgineanu, Amfiteatre și închisori, iar în 2002, a apărut ediția completă, cu titlul Mărturii asupra unui veac zbuciumat. În anul 2006, a apărut la editura Polirom, cartea: Nicolae Mărgineanu. Un psiholog în temnițele comuniste. Documente preluate din arhiva CNSAS, scrisă de Cristina Anisescu. Aceste volume au stat la baza spectacolului radiofonic pe care îl propunem în premieră, cazul Nicolae Mărgineanu reprezentând una dintre zecile de mii de înscenări prin care regimul comunist a distrus sistematic viața normală din România.

Un spectacol-document - realizat în seria Biografii, memorii - care prezintă scene din viața lui Nicolae Mărgineanu: de la anii de școală din Blaj, la viața universitară clujeană și apoi la stagiile de studii în străinătate. Nu lipsesc, în mod evident, momentele dramatice trăite în închisorile comuniste, relatate cu detașarea pe care i-a oferit-o experiența de psiholog. Regia artistică este semnată de reputatul producător și regizor de film Nicolae Dinu Mărgineanu, fiul marelui psiholog Nicolae Mărgineanu.

Surpriza dragostei de Marivaux, în premieră la Teatrul Național Radiofonic

Marți, 20 februarie 2018, la ora 17:00, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8) vă invită la audiția cu public a spectacolului Surpriza dragostei de Marivaux. Traducere și adaptare radiofonică de Pușa Roth. Regia artistică: Vasile Manta. Distribuția: Contesa - Crina Lință; Lélio - Mihai Mălaimare; Colombina, însoțitoarea contesei - Cătălina Mustață; Arlequin, valetul lui Lélio - Marius Rizea; Jacqueline, servitoarea lui Lélio - Manuela Ciucur; Pierre, amantul lui Jacqueline - Silviu Biriș. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Radu Verdeș și Dana Lupu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Spectacol sponsorizat de Societatea Comercială Direct Home Services Distribution SRL București.

Spectacolul Surpriza dragostei va fi difuzat în premieră marți, 27 februarie 2018, ora 19:00, la Radio România Cultural.

Puțini scriitori au șansa de a-și transforma numele în substantive, adjective, verbe devenite bunuri comune. De a face ca derivatele numelui lor să pășească dincolo de granițele operei lor. Este cazul lui Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux, normandul născut la Paris, la 4 februarie 1688, la 15 ani după moartea lui Molière și plecat spre alte zări tot într-o zi de februarie, 12, a anului 1763, uitat și izolat de lume. "Marivaudage" înseamnă de două veacuri "amabilitate prețioasă, limbaj galant." Caracterizând un stil, adjectivul "marivaudé" a devenit sinonimul livresc pentru "rafinat, pedant, prețios, întortocheat, alambicat." Cât despre verbul "marivauder", inutil, poate, să amintim semnificația lui: "a imita stilul afectat al lui Marivaux". "Îndrăgostit de teatru și de adevăr, moralist fără a fi mizantrop, spectator lucid al unei lumi în schimbare, Marivaux a dorit să inventeze idei și limbaje noi. Este ceea ce el numea a gândi în calitate de om", scriu istoriile literare.

Nimeni până la Marivaux nu mai dăduse atâta importanță, în teatru, iubirii, "romanul inimii", cum o va defini Beaumarchais. Dar jocul dragostei este deopotrivă pentru scriitorul francez joc al întâmplării, al hazardului, pentru a cita titlul celei mai bune comedii a prețiosului dramaturg, jucată în 1730. Cazuistica revărsată pe scenă, blamată de unii, gustată de alții, cu "rafinamentul dus până la șicană", surâsul de salon contrastând cu bufoneria, ipostaza de precursor al feminismului l-au făcut pe Marivaux atât de agreabil spectatorului de pretutindeni, situându-l printre primii patru-cinci mari autori comici ai Franței.

Marivaux pendulează prin registrele comediei pe care încearcă să o reînnoiască în totalitate. Comedia dragostei? Neliniștitul scriitor surprinde cu finețe gesturi, relații interumane, secrete, măștile inimii omenești. Știe ca nimeni altul să privească dragostea sub aspect comic și, uneori cu un zâmbet subtil, alteori plin de sarcasm, să o supună unei analize minuțioase. Analiza lui psihologică, niciodată însă făcută la vedere, caută cu o plăcere imensă, poate chiar ușor diabolică, resorturile cele mai ascunse ale sentimentului. Frecvent, sub aparența unui joc de societate agreabil și, până la un punct, decorativ, care încântă prin verva lui. Celebră a rămas o întâmplare din 1722. Intrând incognito în cabina actriței Silvia Baletti, Marivaux îi citi cu spirit și entuziasm textul piesei Surpriza dragostei, pe care ea tocmai îl învăța. "Domnule, strigă actrița, sunteți Diavolul sau autorul?"

După o piesă în versuri, o tragedie și două comedii, Marivaux își îndreaptă atenția spre Comedia Italiană, trupa sa preferată, alungată de Ludovic al XIV-lea, rechemată de Regent în 1716, trupă pentru care scrie comedii care îi impun treptat stilul, acela al unui explorator al tribulațiilor amoroase, al "jocurilor" în egală măsură fericite și crude. Odată cu Surpriza dragostei ("La Surprise de l'amour"), Marivaux pornește pe drumul creării genului personal de comedie psihologică. Devenise autorul preferat al trupei comedianților italieni, iar numele actorilor se regăsesc în piese. Surpriza dragostei s-a jucat în premieră în 3 mai 1722 la Hôtel de Bourgogne din Paris. Titlul va fi reluat în 1727: "A doua surpriză a dragostei".

Cu personaje care se revendică formal din commedia dell'arte, Surpriza dragostei, pe care Théophile Gautier o considera capodopera lui Marivaux, este o fermecătoare punere în scenă a frământărilor născute de sentimentul de dragoste, de la refuz la acceptare, de la reticență și mefiență la înflăcărare și încredere, într-un limbaj plin de culoare și expresivitate, în care stereotipiile commediei dell'arte sunt învinse de strălucirea stilului teatral atât de personal al lui Marivaux.

La aniversarea a 330 de ani de la nașterea dramaturgului francez, Teatrul Național Radiofonic vă propune să ascultați în premieră Surpriza dragostei. Traducerea Pușei Roth, autoare și a inspiratei adaptări radiofonice a piesei, conferă echivalențe reușite ale expresiilor, contextelor, jocurilor de cuvinte din textul original, într-o montare semnată de regizorul Vasile Manta, care a pus în valoare generoasele partituri actoricești ale interpreților.

Pagină de facebook Surpriza dragostei: https://www.facebook.com/Surpriza-dragostei-1945794519004684/