Radio România Muzical prezinta în 5 martie 2011, de la ora 19,50, o "Seara de opera" cu totul speciala: pentru prima oara în istoria de 13 ani a transmisiunilor directe realizate de la Teatrul Metropolitan din New York, realizatorul transmisiunii, Luminita Arvunescu, va comenta din Studioul Radio Metropolitan International. Este pentru prima oara când un realizator de radio din România comenteaza un spectacol de la MET chiar de la fata locului; în plus, doar radiodifuziunile publice franceza si canadiana au mai propus pâna în prezent publicului lor aceasta formula de prezentare iesita din comun, dar atât de potrivita unei abordari contemporane. Transmisiunea directa va fi preluata si pe frecventele Radio România Cultural.

Succesul MET-ului, o lectie de învatat

Asadar, dupa 13 ani de când a facut prima sa preluare în direct prin satelit a unui spectacol din Stagiunea Uniunii Europene de Radio (UER), SEARA DE OPERA ajunge si în Studioul Radio Metropolitan Opera din New York.

Pâna în acest moment, a transmis în direct zeci de spectacole – începând cu cele radiodifuzate de MET si spectacolele cu care si-a deschis fiecare stagiune Teatrul „Scala” din Milano si pâna la preluarile din actuala Stagiune, de la Operele de Stat din Viena si Munchen: Seri de opera difuzate simultan pe lungimile de unda Radio România Muzical si Radio România Cultural , iar mai nou, pe Internet. Comentate în direct din Studioul Radio România din Bucuresti, aceste spectacole au adus la microfon si o pleiada întreaga de artişti si specialişti în opera: îi stiti, le-ati urmarit parerile - numele lor nu le mai repet.

Ceea ce vreau însa sa subliniez, este ca, prima preluare în direct prin satelit, în 1998 ca si aceasta prima transmisiune de opera din afara institutiei, de pe 5 martie, nu se face deloc întâmplator de la MET. Ci pentru ca, dupa 12 ani de preluari în direct si înca 3 ani în plus de mai înainte - în care am difuzat spectacole de pe efectiv toate scenele importante ale lumii, am ajuns la concluzia ca, nici o alta institutie culturala nu stie sa lupte mai mult si mai bine pentru opera, ca acest faimos teatru liric new yorkez!

Asa este:

• admir faptul ca MET-ul si-a câstigat, pâna în acest moment, cea mai larga audienta pentru spectacolele sale – intrând din 1993 în Europa prin aceste transmisiuni radio prin satelit si de 2 ani încoace, monopolizând cu formula sa video în High Definition, zeci de cinematografe;
• admir faptul ca a abordat întotdeauna repertoriul de opera cu un nemarginit respect – tinându-se departe de aberatiile regizorale dar, adaptându-si mereu productiile cerintelor si exigentelor unui public modern;
• admir calitatea teatrului de a lucra aproape exclusiv cu vedete – ceea ce îl face, cu atât mai interesant pentru prezent;
• si, nu în ultimul rând, admir felul în care MET-ul lupta pentru Stagiuni de calitate – stiind ca nu e usor sa transformi fie si cea mai buna „materie”, seara de seara, în spectacole de succes.
  

Asa ca, daca v-ati pus întrebarea, fireasca – pâna la urma! - „de ce am ales ca prima deplasare a SERII DE OPERA sa fie facuta la MET?” - iata raspunsul : Pentru ca Succesul MET-ului este o lectie de învatat pentru orice om sau institutie de cultura.

De ce „Armida”- si nu o alta opera de la MET

„Armida” - este una dintre operele rossiniene cu cele mai putine reluari. Atât în Europa cât si în Statele Unite; iar la MET a fost pentru întâia oara pusa în scena abia în stagiunea trecuta.

Rar – a fost abordata si în studioul de înregistrari, în principal din acelasi motiv: unde sa gasesti trei tenori excelenti pentru Rinaldo, Ubaldo si Carlo (si alti trei, capabili sa-i secondeze onorabil pe primii ?!); iar în afara de aceasta, nu oricând se gaseste o soprana care sa impresioneze într-atât, încât sa fie de ajuns ca prezenta feminina într-un spectacol sau chiar înregistrare.

Cu alte cuvinte, „Armida” este o opera rara: si orice moment cu ea sau al ei , trebuie pretuit în prezent. De altfel, prima reluare din secolul trecut s-a datorat Divinei Maria Callas; în timp ce, prima ei reprezentatie la MET, va ramâne definitiv legata de numele unei Dive americane: Renee Fleming.

Renee Fleming (Armida) si Lawrence Brownlee (Rinaldo)

O soprana, 6 tenori, 2 basi si un dirijor ...

• Soprana ? Renee Fleming, deci : într-unul dintre cele mai dificile roluri feminine de opera (Armida), în primul rând din cauza extensiei lui în registrul de contraalto, apoi pentru pasajele lui de virtuozitate mai ales din aria „D' amore al dolce impero”, pentru pasiunea si senzualitatea cu care trebuie sa fie investit personajul – nu numai în duetele de dragoste;
• Cei 6 tenori ? O colectie de voci – extrem de variate ca timbralitate si fiecare, de mare calitate: în frunte, desigur cu Lawrence Brownlee (Rinaldo, iubitul Armidei), cu Kobie van Resburg (Ubaldo) si Barry Banks (Carlo) - în prima linie, Yeghishe Manucharyan (Eustazio), John Osborn (Goffredo) si Antonino Siragusa (Gernando) - în a doua;
• Cei 2 basi ? Peter Volpe si David Crowford – în roluri minore; în schimb dirijorul ?- un maestro al ruladelor belcantistice: italianul Riccardo Frizza.

Din Studioul Radio Metropolitan, interviuri în exclusivitate si invitati în direct

• Un studio în care ma voi afla împreuna cu Vlad Iftinca: singurul român care face parte din marele organism cultural numit - pe scurt – MET, pianist si coach în cadrul Programului Lindemann Young Artist Development si fost colaborator al Renatei Scotto la Academia de Muzica a acesteia, partener de recital (la Carnegie Hall sau pe alte renumite scene) pentru cântareti ca Thomas Hampson, Deborah Voigt sau Luca Pisaroni – iar, pe lânga Vlad Iftinca, înca doi invitati-surpriza.
  Un studio din care, fiecare minut va avea consistenta si din care vor pleca spre dvs. interviuri în exclusivitate cu Renee Fleming, Lawrence Brownlee si Riccardo Frizza, toate pentru o Seara de opera-eveniment, o Seara – de neuitat.