1 octombrie - concert de deschidere la Bozar din Bruxelles a festivalului Europalia, unul dintre cele mai importante din Europa, care anul acesta este centrat asupra culturii românești.

După patru discursuri, muzica: Dansurile românești de Bela Bartok cu violonistul Erik Schumann și pianista Diana Ketler, 3 gnossiene de Erik Satie, cu violoncelistul Valentin Răduțiu și Diana Ketler, Nocturna Ville d'Avrayen și Rapsodia română nr. 1 de George Enescu, în versiune pentru cvartet și pian, cu ansamblul Sonoro, avându-l și pe violistul Răzvan Popovici în componență.

Un program foarte frumos și intens cântat - 30 minute despre România muzicală de ieri și de azi, dar și despre conexiunile dintre Brâncuși și muzică - Erik Satie a fost unul dintre bunii prieteni ai lui Brâncuși și s-a inspirat chiar din muzica românească.

A fost o ocazie să-l cunoaștem pe violonistul Erik Schumann, despre care am aflat cu surprindere că este pe jumătate român.

Erik Schumann: "Tatăl meu este născut la Timișoara și a crescut la București, de aceea sunt pe jumătate român. Tatăl meu muncea foarte mult, nu era prea mult acasă, așa că nu am putut învăța românește, dar vin des în România și sper să vorbesc din ce în ce mai bine. Am cântat de multe ori în România la festivalul Sonoro.

Am ascultat prima dată Rapsodia română nr. 1 de Enescu, înregistrată de Sergiu Celibidache alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu la Ateneul Român - cred că e cea mai bună versiune pe care o știu. Ei bine, lucrarea aceasta îmi aduce aminte de copilărie, de bucurie pură. Este o lucrare foarte elaborată în același timp, nu avem doar melodiile populare acolo. Este foarte multă emoție în această lucrare.

Cum ai descrie partea românească din tine?

Erik Schuman: Foarte pasională, câteodată extrovertită. Nu știu cum să spun mai bine, sunt mândru că România are atâția artiști mari și un public care gustă munca lor; sunt mândru că sunt pe jumătate român."

Violonistul Erik Schumann, cu un tată român și o mamă japoneză, s-a născut în 1982 la Koln și desfășoară o intensă activitate solistică, alături de marile orchestre ale lumii.

Mai cunoscut publicului din România este violoncelistul Valentin Răduțiu.

Ce înseamnă pentru tine România?

Valentin Răduțiu: Este un lucru foarte complex și amplu, un buchet de multe sentimente. Sigur că înseamnă familie, rădăcină, înseamnă Bălcești pentru mine, căpițe, rudele, Ateneul Român - este un ansamblu, sigur, de foarte multe lucruri și de întrebări cumva personale în legătură cu propria identitate. Mai ales eu, fiind născut la Munchen din părinți clujeni, mereu spun... cu cât devin mai în vârstă, mă simt mai român. Și, cumva, mă bucură dacă cu anii care trec simt această apropiere față de România, care pentru mine în mod puternic s-a întâmplat și prin muzică, revenind și descoperind țara românească întâi în vacanță cu părinții, ca și copil, și după aceea de fapt cu violoncelul. Așa că, România îmi este foarte dragă și mă bucur mereu când pot să fiu prezent în contextul muzical în legătură cu România.

Nu este singura ta apariție de la Europalia!

Valentin Răduțiu: Voi cânta în 27 octombrie un recital cu pianistul Per Rundberg, un pianist cu care colaborez de foarte mulți ani. Am înregistrat multe discuri împreună, am trăit multe clipe pe scenă, în concursuri, în tinerețe, în anii de studenție și am imprimat și lucrările enesciene pentru violoncel și pian. Așa că voi cânta a doua sonată de violoncel de George Enescu, alături de Sonata în mi minor de Brahms.

Mă uitam în programul de la Europalia și nu puteam să nu remarc că artiștii mai tineri care sunt invitați aici să reprezinte România, i-am invitat și eu la Sala Radio, în proiectul "Moștenitorii României Muzicale". Este și cazul tău, de fapt. Putem să dezăluim lucrul acesta, nu?

Valentin Răduțiu: Da, mă bucur mult. Abia aștept să revin în București. Și cred că, de fapt, n-am cântat niciodată un recital la București. Am venit mereu în cadru simfonic. Și, revenind la gândul de identitate și de rădăcină, pentru mine este într-un fel poate mai personal să vin cu acest pianist care-mi este și un bun prieten de 20 de ani și o piesă care-mi este atât de aproape de suflet, cum este Sonata de Enescu."

Cu violoncelistul Valentin Răduțiu aveți, deci, întâlnire la București pe 24 martie 2020, la Sala Radio, la un recital din seria Moștenitorii României muzicale, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera.

Foto: Valentin Răduțiu și Cristina Comandașu după concertul de la Bozar