"Valentine's day" și "Dragobete" - iată două motive pentru a sărbători iubirea. Flautista Ioana Balașa și pianista Adela - Irina Lörincz s-au gândit la un recital romantic, intitulat, cum altfel decât "Loving the wind" sau cum să iubești prin muzică. Astfel, în 19 februarie, la Sala mică a Ateneului Român, flautul și pianul s-au îmbinat melodios și armonios, în lucrări ale unor compozitori reprezentanți de seamă ai curentului romantic: Schumann și Schubert.

Despre firul narator al acestei povești de dragoste a vorbit cu emoție flautista Ioana Balașa:

Ideea a venit de fapt de la piesa de rezistență a acestui recital, Introducere și variațiuni, pe o temă din ciclul Frumoasa morăriță, liedul Flori uscate și am încercat să păstrez un concept romantic al acestui recital, așa că am ales trei romanțe de Schumann, care sunt scrise pentru oboi, dar le-am adaptat la flaut și după aceea am cântat câteva parafraze din opere La Cenerentola de Rossini, Evgheni Oneghin de Ceaikovski și bineînțeles, la început, un pic de muzică franceză. Deci așa a pornit ideea, de la Variațiunile de Schubert.

Ioana Balaşa este o muziciană cu carismă. Ea afişat stăpânire de sine, virtuozitate instrumentală și multă expresivitate. La fel de expresivă mi s-a părut și pianista Adela - Irina Lörincz, cele două muziciene completându-se foarte bine una pe cealaltă. Au vorbit în finalul serii despre această ipostază interpretativă:

Adela - Irina Lörincz: Doamna Verona Maier ne-a adus împreună și ne-am bucurat foarte mult pentru această propunere. Eu m-am bucurat să am din nou ocazia să cânt Variațiunile de Schubert, care pentru noi pianiștii sunt o piesă de rezistență și bineînțeles, m-am bucurat foarte mult s-o cunosc pe Ioana cu această ocazie și să colaborăm, sper într-o colaborare viitoare, bineînțeles. Ioana este un muzician, cu care repetițiile se lungesc, pentru că vorbim foarte mult, discutăm pe baza unui motiv, unei celule, unui crescendo, unei fraze și este foarte, foarte plăcut să cânt cu ea, pentru că explorăm împreună limbajul muzical, partiturile pe care le abordăm. Mă pune la încercare, ca să zic așa.

Ioana Balașa: Da, a fost interesant că am avut un pianist, un coleg, un partener, care mi-a oferit atât de mult din timpul ei și pe această cale îi sunt foarte recunoscătoare, mai ales că programul a fost în sine, foarte lung, vă dați seama cum erau repetițiile. Că terminam după patru-cinci ore în care abia apucam să facem una sau două piese și analizam în detaliu. Într-adevăr eu sunt foarte bucuroasă că Adela mi-a oferit atât de mult timp și energie și susținere.

Ioana Balașa s-a folosit de întreaga paletă timbrală a flautului, mai ales în transcripțiile celor două arii din operele "Cenușăreasa" de Gioachino Rossini și "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski:

Registrul flautului poate nu acoperă neapărat transcripțiile, însă flautul are avantajul unei bogății coloristice timbrale foarte mare, o agilitate foarte mare, pentru că suntem după vioară, probabil instrumentul cel mai virtuos și ca urmare a acestui fapt putem face destul de multe artificii pentru a prezenta o variantă interesantă a unui aranjament sau a unei transcripții dintr-o lucrare.

Flautista Ioana Balașa și pianista Adela - Irina Lörincz au demonstrat că sunt două muziciene care se cunosc foarte bine, se completează în evoluţiile lor, dovedind o excelentă comunicare într-o seară cu un titlu potrivit " love in the wind"sau cum să iubești prin muzică.