Poți începe să iubești jazz-ul ascultând muzica lui Michel Petrucciani, pentru că are această conotație luminoasă, exuberantă, extrem de antrenantă, păstrând și tonul specific sensibilității franceze născut din parfumul inconfundabil al chansonetei, sau mergând pe firul istoriei, din declamațiile rafinate ale trubadurilor. Poți să iubești muzica lui Michel Petrucciani și pentru că trei dintre cei mai valoroși muzicieni de jazz români o promovează într-o manieră inconfundabilă, în ultimele opt stagiuni pe scena Teatrului ACT din Calea Victoriei nr.126.

Desigur tema fiind de o asemenea natură, atenția ne-a fost captată de pianistul George Natsis, ca de obicei dezinvolt pe claviatură, asumându-și deplin rolul pianistului de geniu, aș putea spune amplificându-l prin prisma propriei personalități artistice. La rândul lor, Adrian Flautistu la bas electric și Vlad Popescu la baterie, inițiatorul proiectului acestei Stagiuni de Jazz la Teatrul ACT - spun acest lucru de fiecare dată- și-au intrat perfect în rol, intervenind cu momente improvizatorice de o mare virtuozitate și reamintindu-ne de ce publicul este nelipsit la concertele Trio-ului de bază al acestei Stagiuni. Desigur, ce a fost nou, ce a fost altfel sub acest titlu "Years after Petrucciani" prin comparație cu anii trecuți, o pot spune doar cei care au fost prezenți de fiecare dată la acest gen de concerte. Important este că publicul fie el fidel, fie acum descoperind această muzică, s-a declarat cu totul încântat.

"Noi am fost și la concertul lui Petrucciani, ultimul, de la Ateneu; așa încât am rămas cu amintirea acelui concert extraordinar. Ne place să reascultă. Avem și discuri acasă. Iar interpretarea din seara asta a lui George Natzis a fost extraordinară într-adevăr."

V-a readus în amintire ceva din personajul principal?

"Din tot. Din puterea lui de compoziție, din inventivitatea lui muzicală, iar în privința tehnicii... da, George Natzis este foarte aproape de el atunci când vrea să fie ca Petrucciani, pentru că altminteri el este George Natzis." - Emil Ionescu, profesor de lingvistică generală

"Noi venim constant aici. Muzica întotdeauna este foarte bine aleasă. Ne simțim întotdeauna minunat! Cei care cântă sunt într-adevăr niște interpreți deosebiți; îi știm demult și-i ascultă tot timpul cu plăcere... doar sala e prea mică. E prima oară când aud Petrucciani. Se vede clar că este un pianist foarte talentat, poate chiar de geniu și cred că a avut aceea boală ca Toulouse-Lautrec. Eu sunt medic, mă cheamă Hera."

Ce declară și pianistul George Natsis pe această temă, la final de concert:

"Michel Petrucciani înseamnă, iată, opt ediții cu sala plină. M-am bucurat foarte mult că la a opta ediție încă mai erau cereri de bilete. Deci, Petrucciani face sold out. Nu este chiar al optulea concert. Noi am mai avut câteva înainte, însă e un proiect pe care l-am încadrat în stagiunea de jazz și se pare că este cel mai așteptat proiect la început de an."

Vă identificați cumva cu personajul la nivel muzical?

"Oarecum cu latura asta romantică a lui Petrucciani, deși este o muzică destul de greu de pătruns, e o muzică puțin atipică față de standardele de jazz pe care le cunoaștem și le ascultăm. Când încerci să-l cânți îți dai seama de treaba asta. Când asculți, muzica pare foarte logică, foarte firească... eee, când încerci să-l cânți, îți dai seama că nu e chiar așa. Dar e vorba de personalitatea lui care răzbate foarte puternic în muzica lui."