Fiecare seară de miercuri a acestor săptămâni are o culoare diferită graţie Festivalului Internaţional "Vară Magică". Concertul din 19 iulie 2017, susţinut de ansamblul Raro, nu pot spune dacă a avut cu adevărat o altă tentă cromatică, dar a avut cu siguranţă un strat subţire, fin, de sclipici.

Propunându-şi să aducă în faţa publicului capodopere ale genului cameral, evenimentul a reuşit în bună parte să realizeze acest lucru. Ansamblul format din violonistul Erik Schumann, violistul Răzvan Popovici, violoncelistul Justus Grimm şi pianista Diana Ketler inspiră încredere, profesionalism; sunt muzicieni cu experienţă în această zonă a creaţiei şi asta se simte în fiecare piesă pe care o abordează. Poate că lipseşte ceva din energia debordantă a unui ansamblu nou, lucru care ne arată că artiştii se află deja într-o altă fază a carierei.

Repertoriul a fost unul divers, de la o primă parte ceva mai accesibilă, cu Cvartetul cu pian în sol minor de Wolfgang Amadeus Mozart şi Rapsodia I de George Enescu, la o parte a doua ceva mai profundă, mai greu de pătruns, doar cu muzică franceză. Aranjamentul Rapsodiei pe care l-au prezentat nu este unul revoluţionar, dar are câteva momente inteligente, soluţii elegante pentru a compensa lipsa orchestrei. Mi-a plăcut în mod special un fragment în care viola evoca sonorităţile alămurilor.

A doua jumătate a serii a avut ceva mai mult rafinament francez, începând cu Barcarola lui Saint-Saens şi încheindu-se cu primul Cvartet cu pian scris de Gabriel Faure: sonorităţi din alte lumi redate cu exactitate de muzicieni.

Într-un final, pot spune că am avut parte de o seară plăcută, o audiţie reuşită la Festivalul "Vară Magică" şi că aştept cu interes sonorităţile baroce de săptămâna viitoare.