Trebuie să recunosc că nu mai fusesem de ceva vreme la Ateneu pentru a asculta Filarmonica 'George Enescu" şi, într-un fel, mi-a lipsit doza de tradiţie pe care acest loc şi acest ansamblu o inspiră. Şi cum puteam poposi mai nimerit, decât chiar la finalul de stagiune concertistică, joi, 29 iunie.

Cu o sală aproape plină, puţin cam pestriţă ca aspect, artiştii au oferit un concert sincer, care a început uşor atipic, dar s-a încheiat normal. Spun că a început atipic, deoarece prima lucrare a serii a fost un opus contemporan, Bătălia cu facle de Irina Odăgescu Ţuţuianu. Poemul coregrafic mi-a adus aminte de muzica filmelor istorice de odinioară, cu multe culori şi cu un spaţiu imaginat cât se poate de impresionant. Poate că mi-aş fi dorit ca nuanţele mari să fie ceva mai pline şi anumite pasaje ceva mai rapide, dar experienţa totală a fost una interesantă, nostalgică şi revalatoare, pe alocuri parcă întrezăream crâmpeie din tabloul lui Amann.

Cum spuneam, seara s-a continuat într-o notă cât se poate de obişnuită, orchestra condusă de dirijorul Horia Andreescu, director general adjunct al Filarmonicii, a interpretat Concertul nr. 1, în do major, pentru pian şi orchestră, op. 15 de Ludwig van Beethoven. Solist al serii a fost piansitul britanic Michael Roll. Acesta ne-a oferit o interpretare corectă a celebrului opus, desfăşurându-se mai mult într-o zonă confortabilă, fără compromisuri şi încercări inutile. Fiecare idee a fost clar punctată, lucru care a fost pe placul publicului.

A doua jumătate a serii a fost dedicată Simfoniei a VII-a de Antonin Dvorak. A fost, din nou, o bună ocazie pentru mine să fiu încântat de abundenţa tematică şi spiritul aproape cinematografic pe care compozitorul ceh îl are în simfoniile sale. Consider că a fost un final nimerit de stagiune şi, din fericire, mai aveţi ocazia să ascultaţi acest concert şi vineri, pe 30 iunie, şi să descoperiţi momentele frumoase de care tocmai v-am vorbit.