Debutul sopranei Irina Iordăchescu în "Madama Butterfly" de Giacomo Puccini pe scena Operei Naţionale Bucureşti a atras un număr impresionant de melomani, şi această reprezentaţie, ca mai toate în ultima vreme devenind "sold out". Un debut a fost şi pentru dirijorul Tiberiu Soare care a dirijat pentru prima dată partitura pucciniană în îndrăgita montare a regizorului Jean Rânzescu. O montare care, cu câteva modificări a rezistat timpului, o mărturie, iată a unei regii de valoare cu un decor neîncărcat, costume sugestive, şi o mişcare scenică redusă la gesturi esenţiale ce oglindesc dorinţa de simplitate.

S-au bucurat de revenirea acestei reprezentaţii pe scena operei bucureştene şi cei aflaţi în sală în rândul cărora l-am regăsit pe muzicologul Grigore Constantinescu:

Este o păstrare a memoriei atmosferei pe care a creat-o maestrul Rânzescu și pe care au respectat-o toți interpreții care au lucrat cu el, începând cu Arta Florescu și ajungând până în zilele noastre.

Debutul Irinei Iordăchescu a fost unul aşteptat de melomani, dar şi unul pregătit cu multă seriozitate şi minuţiozitate de artistă:

Personajul prin originea sa și prin tradiție și prin obiceiuri, prin atitudinea comportamentală, nu-și permite o exteriorizare prea mare a sentimentelor, a trăirilor, a gândurilor și atunci, sigur că acest lucru vine în contradicție cu pasiunea, cu emoția, cu toată învolburarea pucciniană și este foarte greu să faci față acestei emoții strict muzicale și totuși să nu se vadă nimic pe fața ta, în expresia ta, din ceea ce este ca o furtună emoțională. Pentru mine acest lucru este greu, pentru că sunt o fire pătimașă, sunt foarte sensibilă și întotdeauna mă las purtată de muzică.

Alături de principalii parteneri de scenă: Călin Brătescu - interpretul lui Pinkerton, Antonela Bârbat - Suzuki şi Ştefan Ignat - Sharpless, Irina Iordăchescu a reuşit atât vocal cât şi scenic o interpretare mult apreciată de cei aflaţi în sală, ovaţiile rechemând-o în repetate rânduri la rampă. Succesul obţinut de artistă a fost prefigurat încă de la pauză de muzicologul Grigore Constantinescu:

Irina Iordăchescu are o anumită amprentă pe care o păstrează în spectacolele sale. Este vorba de o muzicalitate remarcabilă, de o culoare timbrală care îi este caracteristică și de capacitatea de a convinge prin lirismul cu care abordează frazele poetice și în același timp, prin capacitatea de a urca și de a crea tensiune în momentele importante.

Pentru Irina Iordăchescu, Cio-Cio-San este un punct culminant al carierei sale, o revenire spectaculoasă pe scena operei bucureştene, a fost de părere şi marea noastră soprană Maria Slătinaru Nistor:

A fost o seară excepțională. A fost un spectacol pe care mi l-am dorit. În primul rând, s-o revăd pe Irina pe această scenă și într-un rol în care nu am auzit-o niciodată și a fost un succes strălucit și cu o echipă extraordinară. Toți au fost impecabili. Ea m-a impresionat teribil, în afară de calitatea vocală, simțul artistic extraordinar, care a crescut în actul II și actul III a fost sublim și emoționant.