Un concurs care a materializat - cum era şi firesc - şi visul românilor de a auzi muzica lui Enescu interpretată de cât mai mulţi tineri veniţi din diferite zone artistice din lume, aşa cum s-a întâmplat în 23 septembrie, când la Ateneu au evoluat cei şase semifinalişti ai Secţiunii; Suita a II-a Re major de Enescu a răsunat de trei ori, în variante... mai mult sau mai puţin "metamorfozate", în timp ce Sonata nr.1 - aleasă de cei doi concurenţi din Chile şi, respectiv, Japonia - a fost mult mai convingătoare… În rest, pagini romantice cu accente de bravură sau monumentalitate, relevând fizionomii interpretative distincte, dintre care juriul a ales trei pentru proba finală, în compania orchestrei FIlarmonicii "George Enescu", sub bagheta dirijorului John Axelrod:

"A fost minunat să îi întâlnesc nu numai pe aceşti 3 pianişti excelenţi aflaţi pe scenă, ci şi pe toţi pianiştii pe care am reuşit să îi întâlnesc pe parcursul competiţiei… Au fost probabil câţiva cam dezamăgiţi că nu au reuşit să ajungă în finală… Cu cei trei selectaţi a fost o seară minunată, o experienţă deosebită pentru public, dar şi pentru orchestră iar aici în Ateneu este o atmosferă de neuitat. Sunt foarte fericit şi onorat că am avut această şansă."

Două versiuni ale Concertului nr.2 de Rahmaninov au fost "despărţite" aseară de Concertul nr.1 de Brahms. Danor Quinteros din Chile are multă maturitate interpretativă la cei 32 de ani şi ştie să construiască liniile ample ale unor partituri monumentale (aşa cum a făcut şi vineri seară), dar în finală sonorităţile sale au fost adesea aproape total înglobate în cele ale ansamblului, concertul lui Rahmaninov devenind un fel de simfonie cu pian obligat. În aceeaşi lucrare romantică, Takuma Ishii (26 de ani, din Japonia) a fost mult mai elocvent solistic; mai multă vigoare, acurateţe şi pregnanţă - poate însă prea stăpânit, cenzurat sau elaborat - aşa cum a fost şi în recitalul din semifinală (unde a fost singurul care nu a avut nevoie de partitură pentru opusul enescian tălmăcit, iar în muzica lui Cesar Frank a avut robusteţe dar nu neapărat şi… poezie). Ei au primit din partea juriului prezidat de Gabriel Tacchino premiul 3 şi, respectiv, 2.

Locul 1 a revenit celei mai tinere finaliste, singura prezenţă feminină selectată în semifinală (şi apoi în finala cu orchestră) Victoria VASSILENKO din Bulgaria. La cei 23 de ani ai săi a ales primul Concert de Brahms:

"Muzica lui Brahms m-a provocat mereu să caut să mă descopăr pe mine însămi. A fost desigur o decizie importantă să aleg acest concert. Pot să spun, categoric, că acest premiu este pentru mine doar începutul dezvoltării mele, este un pas uriaş pentru mine ca muzician şi ca persoană şi sunt foarte, foarte recunoscătoare juriului pentru aprecierea modului meu de a cânta."

Victoria Vassilenko a cucerit aplauzele tuturor şi în semnifinală prin sunetul cristalin, în dezinvoltura şi sinceritatea exprimării romantice în Vallee d'Obermann de Liszt, în trăirea muzicii pe care o simte şi o transmite celorlalţi. Aşa s-a întâmplat şi în discursul solistic brahmsian al finalei unde am admirat crescendo-ul ei valoric pe parcursul monumentalului opus, pe care l-a condus cu prestanţă pianistică şi implicare interpretativă, cu muzicalitate, forţă şi, adesea, cu graţie…