Camerata Regală, ansamblu aflat sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, a susţinut duminică, 29 mai 2016, un nou concert sub cupola Ateneului Român. Programul serii a fost unul cu adevărat special şi a inclus două lucrări mult îndrăgite de public: Concertul pentru pian şi orchestră nr.2 op.18 în do minor de Serghei Rahmaninov şi Simfonia Fantastică semnată de Hector Berlioz. Cei doi artişti invitaţi pe scenă au fost dirijorul Vlad Vizireanu şi pianistul Roberto Plano. O lucrare care răsuflă prin toţi porii romantism, Concertul lui Rahmaninov a reprezentat un început nimerit pentru întreaga seară. Solistul a reuşit să aducă destul de bine acel balans între lirism şi forţă, lucru care ne-a ajutat, poate, să înţelegem de ce a câştigat în 2001 Competiţia Internaţională de Pian de la Cleveland. Iată câteva reacţii ale celor prezenţi în sală:

"Un pianist aşa de dotat şi aşa de sensibil… Excelent! Excelent!"

"Un interpret de mare clasă, de mare sensibilitate… o trăire chiar fabuloasă şi exprimată, nu introvertită. Este, tehnic, fără cusur."

"Foarte bun şi foarte rusesc."

După pauză am avut ocazia să ascultăm celebra Simfonie Fantastică, prima lucrare vădit programatică din istoria muzicii. O poveste plină de pasiune, moarte şi supradoze de opiu, opusul simfonic a fost prezentat destul de bine de artiştii ce formează Camerata Regală. Vlad Vizireanu a reuşit să contureze arcuri narative interesante prin construcţiile frazelor sale şi a injectat o doză importantă de fantezie muzicii. Totuşi, Simfonia Fantastică este o lucrare scrisă pentru o formulă orchestrală mai mare decât are Camerata Regală în general, aşa că au fost necesare întărituri şi acest lucru s-a simţit puţin. Au apărut sporadic sonorităţi puţin altfel, care într-un final nu au deranjat atât de mult.

Într-un final pot spune că am avut parte de o seară plăcută sub cupola Ateneului Român şi că aştept cu interes un nou concert al acestor muzicieni.