ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Bravo pentru o autentică echipă interpretativă la Ateneu, sub genericul Serilor Lipatti

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 8 Aprilie 2016 , ora 13.56

Oricât de circumspect ai fi, atunci când vezi un afiș cu trei concerte pentru pian susținute de un singur protagonist, te gândești că este un gest de mare curaj, asumat cu multă încredere în propriile forțe. Când respectivul pianist renunță la colaborarea unui dirijor, "experiența" unui asemenea program pare și mai neobișnuită; iar când numele de pe afiș este cel al unui artist aflat acum la maturitatea celor șase decenii de viață, lansat însă într-o carieră internațională la doar 19 ani, când a cucerit concursul Ceaikovski, atunci, categoric, ești și mai curios!

Joi 7 aprilie, pe podiumul Ateneului Român, sub genericul "Serile Lipatti" a concertat Andrei Gavrilov, o veritabilă legendă a școlii pianistice sovietice, un mare virtuoz, un nonconformist... Evident un artist care trăiește cu intensitate maximă întâlnirea cu publicul, cu muzica. Rahmaninov 3, Prokofiev nr.1 și Ravel - Concertul pentru mâna stăngă - opțiunile sale reunite pe un singur afiș, pianistul asumându-și și conducerea Orchestrei Filarmonicii G.Enescu! Era - în mod clar - intenția de a oferi un ... One Man Show! Ceea ce a răsunat aseară sub cupola Ateneului a fost un excelent One Team Show! Un efort extraordinar al tuturor celor de pe scenă de a convinge prin expresia muzicală a partiturilor foarte spectaculoase alese, un sentiment de energie explozivă degajată, de pasiune și implicare artistică, de vibrație în spiritul muzicii! Locomotiva (sau poate, mai corect ar trebui spus Racheta) Andrei Gavrilov (cu al său curaj incredibil de a propune această experiență sonoră în Stagiunea Filarmonicii bucureștene) a găsit o formație simfonică foarte cooperantă, în care - auditiv dar și vizual - fiecare membru s-a mobilizat exemplar, într-o autentică rezonanță romantică sau modernă cerută de fiecare dintre partituri, de suflul liric sau retorica spectaculoasă!

Din punctul de vedere al lui Andrei Gavrilov, acest proiect a fost "O manieră clasică de a trece - pe parcursul a patru zile - de la sclavie la libertate cosmică!"

Pentru ansamblu - în numele căruia a vorbit Liviu Câșleanu, concert-maistrul serii - a fost "o responsabilitate imensă. După prima repetiție ne-am dat seama că trebuie să facem ceva; am început să comunicăm cu el… și el cu noi! Andrei Gavrilov nu este un dirijor, este - în primul rând - un mare pianist care și-a dorit și această experiență în care el să conducă. Este un mare muzician! Eu sper că publicul a fost fericit și a fost încântat de o experiență interesantă: trei concerte într-o seară, genuri diferite… A fost o enormă cantitate de concentrare și de implicare. Oricum te implici, dar, cumva, atunci când împarți cu dirijorul, cu solistul este altceva… Aici am fost doar între noi, comunicarea a fost directă, am fost absolut descoperiți… NU vă pot spune cum ne-am simțit!"

În sală s-a transmis această extraordinară comunicare a muzicienilor români cu oaspetele din fața pianului și - spiritul libertății jazzistice pe care el l-a manifestat pe alocuri - a antrenat la maximum participarea orchestrei. Instrumentiștii au fost parcă "în alertă", într-o veritabilă tensiune… așteptându-se, intrând cu adevărat în atmosferă, în ritm, cu vervă, participând cu aceeași fervoare ca și când ar fi interpretat - fiecare - o partitură camerală individuală. Această mobilizare, energia interpretativă care s-a coagulat în jurul "vulcanului" pianistic Andrei Gavrilov a trecut și dincolo de scenă, cuprinzând și publicul care a aplaudat entuziasmat de suflul momentului, de forța expresiei muzicale care i-a molipsit pe toți!

Am plecat de la Ateneu cu senzația că am trăit o experiență artistică adevărată, dintre cele care te încarcă sufletește și care - dincolo de imperfecțiunile pe care spiritul critic le observă - te bucură și te îmbogățesc…

Anca Ioana Andriescu