După prezentarea în recent încheiatul Festival Internaţional al Teatrului pentru copii a piesei Zbor prin poveşti în regia şi coregrafia Violetei Dincă, după o idee de Andrei Răduţ, şi după câteva avanpremiere prin care s-a "testat" aderenţa la publicul foarte tânăr şi s-a "rodat" mecanismul spectacolului, sâmbătă, 31 octombrie, Teatrul "Ion Creangă" a programat premiera oficială a aceste producţii. O invitaţie ce implica anumite aşteptări, dat fiind că piesa a obţinut deja Premiul pentru cel mai bun spectacol, la categoria 0-6 ani, în cadrul Festivalului Internaţional al Teatrului pentru copii, aprecierile venind din partea unui juriu din care au făcut parte Slobodan Markovic, director al Festivalului Internaţional al Teatrelor pentru copii de la Subotica, Serbia, regizorul Philippe Besson din Germania, regizorul Emil Boroghină, director fondator al Festivalului Internaţional de Teatru Shakespeare de la Craiova, criticul de teatru Maria Zărnescu şi actriţa Emilia Popescu.

Ce am văzut sâmbătă, 31 octombrie, la sediul Teatrului Elisabeta, unde s-a pus în scenă piesa "Zbor prin poveşti"? Doi actori apropiaţi de vârsta copilăriei, Ema Constantin şi Mihai Cojocaru, prinşi în iureşul stârnit de un magician al basmelor - Mihai Verbiţchi - într-un spectacol de teatru-dans pe care cei mici l-au urmărit cu mare atenţie pe parcursul celor 40 de minute. Cartea de poveşti se transformă într-un vehicul al imaginaţiei, devine adăpost în momente de intemperie şi le oferă celor două personaje-copii prilejul să trăiască o aventură după alta, să înoate în oceane alături de peşti coloraţi, să se plimbe prin păduri cu arbori seculari, să danseze printre picăturile de ploaie, toate aceste ipostaze fiind asumate cu delicateţe şi inocenţă de cei doi protagonişti, pe fundalul unor proiecţii video.

Evident că totul nu ar putea avea loc fără un cadru sonor adecvat, conceput cu multă imaginaţie şi cu o mare bogăţie de resurse melodico-ritmice de Radu Mihalache. Muzica preia rolul pe care textul vorbit îl are într-un spectacol de teatru tradiţional, ne dă parametrii în care se desfăşoară aventurile celor doi copii, creează atmosfera şi este un adevărat comentator sugestiv, plastic, al situaţiilor scenice. Temele muzicale ce se succed cu viteza cu care gândul copiilor zboară spre noi aventuri sunt evocatoare, nostalgice, abia sugerate, ca într-un cântec de leagăn ori foarte pregnante ritmic, cu formule sincopate şi timbruri instrumentale ce amintesc de muzica populară românească sau cu profile melodice apropiate de muzica de film. Dansul neobosit al celor două personaje, justificat de curiozitatea asumată a vârstei şi sonorităţile create special pentru acest spectacol sunt elementele cheie în păstrarea atenţiei copiilor până la final. Şi pentru că producţiile pentru cei mici au cel mai adesea mesaje şi pentru părinţi, cred că este important gestul bunicului-magician ca, înainte de culcare, să-i ia pe cei doi copii din faţa unui ecran virtual şi să le aşeze în faţă o carte, punct de plecare al atâtor aventuri minunate, pentru că - aşa cum suna deviza unei importante edituri româneşti - "Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit!" Să nu le refuzăm copiilor noştri plăcerea lecturii, a teatrului şi a muzicii!