Să răzbaţi şi să captezi atenţia presei de specialitate şi a publicului - nu sunt sigură că aceasta este ordinea corectă! - din întreaga lume, este visul oricărui artist. Drumul spre afirmare este lung, greu, presărat cu obstacole şi cu capcane şi pentru a-l parcurge, pe lângă talent şi putere de muncă, este nevoie, printre nenumărate altele, de ambiţie, tenacitate şi mai ales, de pasiune. Seriozitatea, disciplina şi, nu în ultim rând, o anumită robusteţe fizică şi psihică, o forţă interioară care vine, după părerea mea, din pasiunea cu care slujeşti un ideal artistic, sunt esenţiale pentru această profesie apreciază mezzo-soprana Ruxandra Donose în bucletul ce însoţeşte cd-ul intitulat Romance, editat de Casa Radio şi lansat de curând pe piaţă. Repertoriul ales cuprinde câteva dintre cele mai frumoase şi mai cunoscute arii de operă, adevărate şlagăre, purtate de zeci de ani în sufletele tuturor melomanilor în versiuni de excepţie cu valoare certă de etalon. Alegerea este riscantă, cu atât mai substanţială este reuşita - în interpretarea Ruxandrei Donose, personaje precum Carmen, Dalila sau Charlotta capătă personalitate şi, mai ales, prospeţime.

Cariera mezzo-sopranei s-a construit în timp, la vedere, pas cu pas, solid şi ferm. Astăzi, cu Ruxandra Donose se poate vorbi greu, eventual între două avioane sau între repetiţii ce o solicită constant atât în Europa cât şi în America. În ultimul timp, am avut şansa să ne bucurăm de vocea ei la Bucureşti, din ce în ce mai des. Motivaţiile sunt diverse - desigur, familia dar şi dorul de publicul românesc, poate cel mai cald şi mai statornic. Fiecare apariţie la Bucureşti se transformă spectaculos într-un eveniment. În aceste condiţii, era absolut firească editarea unui cd care să o aducă definitiv pe cântăreaţă în casele noastre. Cu un repertoriu atent şi responsabil ales, în acord cu preferinţele artistei în acest moment al carierei sale - muzica franceză. Am amintit muzica lui Bizet, Saint-Saëns şi Massenet, întregesc oferta discografică Damnaţiunea lui Faust de Berlioz, La belle Hélène de Offenbach şi Don Carlos de Verdi (varianta franceză originală).

Am început să ascult prima oară înregistrările cu luciditatea cronicarului dornic să înţeleagă şi să aprecieze cu mintea. Nu am rezistat mult şi frumuseţea vocii, delicateţea interpretării, jocul fiecărui cuvânt, trăirea ce răzbate prin şi dincolo de muzică mi-au întunecat judecata şi mi-au luminat sufletul. Cântăreaţa are alături o orchestră şi un dirijor care nu numai că o înţeleg şi o susţin dar o şi... iubesc pentru felul în care înţelege, nu să facă muzica, ci să o trăiască şi să o transmită. În aceste înregistrări, Ruxandra Donose, Orchestra Naţională Radio şi Tiberiu Soare alcătuiesc o unitate artistică indestructibilă ce acţionează numai şi numai în folosul restituirii către public a Marii muzici. Un demers şi o împlinire ce trebuiesc preţuite şi onorate.