ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Evocare Aurel Stroe

Bookmark and Share
Publicat: joi, 2 Octombrie 2014 , ora 12.57

În preajma zilei de 3 octombrie, când se împlinesc 6 ani de la trecerea în neființă a compozitorului Aurel Stroe, aula Palatului Cantacuzino a găzduit, sub egida Muzeului "Enescu" și a UCMR, o manifestare aparte din multe puncte de vedere, dorindu-se o evocare a maestrului, pornind însă de la lansarea volumului Incomensurabilitatea în opera-trilogie Orestia de Aurel Stroe semnat de Ana Szilagyi, reprezentând teza sa de doctorat susținută în 2011 la Universitatea de Muzică din Viena și distinsă cu Premiul de excelență conferit de Ministerul pentru științe și cercetare din Austria.

Pe lângă detaliile "de lucru" și de analiză regăsite în cele 150 de pagini (incluzând și bibliografia, tabele diverse, fragmente din partituri), pe care autoarea le-a prezentat celor câțiva spectatori, reluând de fapt cele cuprinse în textul citat pe coperta cărții și reprodus în programul de sală, Ruxandra Arzoiu, dar și fizicianul Andrei Dorobanțu sau flautistul Ion-Bogdan Ștefănescu, precum și compozitorul Nicolae Brânduș au evocat în varii moduri personalitatea lui Aurel Stroe sau întâmplări cu și fără legătură directă cu acesta, discuțiile prelungindu-se ca într-un adevărat simpozion (ceea ce nu știu dacă a fost în intenția organizatorilor). De altfel, în program erau menționați printre vorbitori mulți alții care, dacă ar fi onorat invitația, ar fi extins evocările probabil până spre miezul nopții.

După cum a menționat Ana Szilagyi, textul a fost publicat inițial în limba germană, la Editura "Praesens" din Viena, volumul fiind difuzat apoi în toată lumea, dar în varianta românească, apărută acum la Editura Muzicală, a renunțat la primul capitol referitor la muzica noastră, prea puțin cunoscută celor din Austria. Studiul său se axează pe evidențierea relației muzică-știință creată de Stroe, care, abstractizând și generalizând, a construit "punți între cele mai diverse lucruri", regăsite în Trilogia Orestia (cu subtitlul Trilogia Cetăților închise), cuprinzând Agamemnon/Orestia I (1973), Choeforele/Orestia II (1983) și Eumenidele/Orestia III (1988), aceasta din urmă fiind prezentată - coincidență sau nu - chiar a doua zi, la Universitatea Națională de Muzică din București, de către saxofonistul francez Daniel Kienzy, căruia i-a fost dedicată. Autoarea consideră că subtitul se raportează la "izolarea României și la dictatura lui Ceaușescu", amintindu-se totodată faptul că în anii `80, Aurel Stroe a locuit prioritar în Germania, acolo unde, aș preciza, a continuat să activeze și în deceniile ce au urmat, cu reveniri frecvente în țară, stingându-se de altfel la Mannheim, oraș în care a fost profesor la Universitate, asemeni soției sale.

Programul serii a propus și repere camerale din creația sa, soprana Maria Petcu-Catrina și pianista Liliana Iacobescu abordând lieduri pe versuri de Eminescu și Arghezi, dar și miniaturi dedicate de Grigore Nica lui Aurel Stroe, în timp ce Ion-Bogdan Ștefănescu a ales o piesă pentru flaut și bandă, iar pianistul Luigi Manta a optat pentru Sonata nr. 1, publicul alcătuit în special din cunoscuți ai celor aflați pe podium în diverse ipostaze, (re)descoperind astfel ceva din maniera componistică atât de specială a lui Aurel Stroe, mai ales în condițiile în care, după cum s-a subliniat, lucrările sale se cântă extrem de rar.

Chiar dacă amploarea excesivă a întâlnirii-evocare și absența aproape totală a muzicienilor - fie ei colegi compozitori sau interpreți - au fost surprinzătoare, faptul că s-a publicat o lucrare despre Trilogie și ideea în sine a evocării lui Aurel Stroe rămân aspecte demne de laudă.

Anca Florea