ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Talentele tinere se descoperă la Sinaia

Bookmark and Share
Publicat: luni, 11 August 2014 , ora 13.32
După cum bine se știe, Festivalul de la Sinaia se desfășoară în paralel cu master-clasess în cadrul cărora, maeștri de cotă lucrează cu tineri instrumentiști care, în majoritate, se regăsesc și în ansamblurile create de fondatorul și sufletul manifestării, deopotrivă reputat solist și profesor (pe lângă obligațiile de excelent organizator) - violoncelistul Marin Cazacu. Alegând el însuși, din întreagă țară, cei mai buni instrumentiști, încă elevi sau studenți, a înființat, în urmă cu câțiva ani, superba Orchestra Română de Tineret, evoluând, încă de la primul concert, sub bagheta lui Cristian Mandeal, apoi un alt ansamblu - Orchestra Romanian Sinfonietta -, alcătuit din instrumentiști cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, invitându-l pe maestrul Horia Andreescu să-l formeze, de asemenea, încă de la debutul ce a avut loc, firesc, la Cazino Sinaia. Iar succesul celor două formații și dorința de a promova cât mai mulți tineri de reală perspectivă, l-a determinat pe Marin Cazacu să lanseze, în actuala ediție, și Orchestra Junior, cu tânărul dirijor Gabriel Bebeșelea la pupitru.

Și cum ideile sunt inepuizabile și încercarea de a le da o șansă și de a-i forma pentru o viitoare carieră constituie, pentru Marin Cazacu, o preocupare constantă, a inițiat și ciclul "Generația mileniului III", incluzând o serie de recitaluri susținute chiar de către instrumentiști din Sinfonietta și mai ales din Orchestra Junior, prezentându-se astfel ca soliști, pe o scenă adevărată, în fața unui public avizat, încântat să descopere că avem, în tânăra generație, valori adesea excepționale. Spre exemplu, vineri 8 august, la Sala Cazino am ascultat nouă copii sosiți din toate colțurile țării, unul mai bun decât celălalt, începând cu violonista Irina Barbu (din Bacău) care, la 15 ani, a impresionat, în Allemanda și Courante din Partita II de Bach, prin echilibrul interior, sunetul plin, generos, și liniștea cu care a redat pagini dificile tocmai sub aspectul înțelegerii specificului muzicii baroce. Dar Mădălina Ivancia (de la Iași) a abordat, la doar 13 ani, o lucrare rapsodică de Vladigherov - Vardar -, etalând de asemenea un sunet bogat și o tehnică sigură, virtuozitate și sensibilitate, în expresive secvențe de joc sau de cântec cu inflexiuni folclorice din Balcani, acompaniată la pian de Ioana Mândrescu, sosită de la Bruxelles pentru a se implica în festival, colaborând apoi și cu Mihaela Mitrofan (București) în Poloneza în re major de Wieniawski, aducând eleganță, frazare frumoasă și grație într-o piesă dificilă, dar incredibil de bine rezolvată la cei 13 ani ai violonistei. Schimbând "registrul", violoncelistul Marius Malanetchi de la Chișinău, studiind însă la Salzburg, deja format la 20 de ani, a abordat Nocturna de Ceaikovski, o cantilenă amintind melodia notalgică a romanțelor vocale scrise de romanticul creator, având și un sunet amplu și o linie calmă a discursului, susținut cu atenție de aceeași excelentă pianistă, care apoi a trecut lejer la o spectaculoasă parte din Concertul de Haciaturian, colaborând cu violonista Dumitrița Gore (Chișinău), excepțională, la 13 ani, în solicitantul Allegro vivace în care suplețea și rapiditatea "alergării" arcușului pe corzi, subtilitatea și strălucirea expresiei se continuau cu un firesc uimitor, fetița blondă depășind cu mult versiuni interpretative "cu pretenții" ascultate în timp. Mult solicitată, pianista a acompaniat apoi Rapsodia ungară de Popper, însoțind o violoncelistă din Tg. Jiu - Izabela Ghergu -, studiind, la 15 ani, la Liceul "Lipatti" din București, cântând cu inteligență și farmec, alternând virtuozitatea cu sensibilitatea într-o evoluție clară și, din nou, sigură în plan tehnic și expresiv, pentru ca apoi să "atace" dificila Tzigane de Ravel, alături de Beatrice Gagiu de la Ploiești, studentă la Universitatea Națională de Muzică din București, cântând cu aplomb, rezolvând cu discreție ușoarele scăpări, fără a avea însă suplețea și rafinamentul cerut de celebrul opus. Iar după binecunoscutul Capriciu nr. 24 de Paganini, parcurs cu acuratețe de violonistul Dan-Iulian Drutac (Chișinău, 17 ani), urmărind logic scriitura virtuoză, Ioana Mândrescu a revenit pe podium pentru a colabora, într-o altă vestită miniatură de același compozitor - La Campanella -, cu uluitoarea violonistă Maria Marica (din Cluj) care, doar la 15 ani, este de o maturitate incredibilă, sonoritatea rotundă, precizia și eleganța dantelăriei țesute cu o ușurință dezarmantă, revelând un talent cu totul special, dublat de o tehnică performantă și de o expresivitate inteligent dozată, recomandând-o pentru o carieră solistică de mare perspectivă.

Am redescoperit-o cu acest prilej pe Ioana Mândrescu, pianista pe care nu o mai ascultasem din anii studenției, evoluând acum la un nivel de real profesionalism, atent cunoscătoare a stilurilor și a manierei de a colabora eficient și discret cu soliștii care, de această dată, erau, în parte, mai puțin experimentați, deci trebuia să-i urmărească și să-i susțină cu un plus de atenție și suplețe.

Și în seara următoare a confirmat tușeul frumos și experiența acumulată de pianist în muzica de cameră și în acompanierea instrumentiștilor, colaborând cu alți câțiva foarte tineri soliști de excepție; oboista Loredana Hreciniuc (Suceava) a excelat într-un Allegro din Concertul mozartian, având deja o respirație surprinzătoare, un sunet limpede, cursivitate și suplețe în frazare și mai ales o cunoaștere stilistică remarcabilă, apoi, după o piesă de Wieniawski parcursă corect, dar cu incertitudini intonaționale, de către violonistul ieșean Alexandru Bisoc, ne-a încântat violonista Adriana Gabrian în Introducere și Rondo capriccioso de Saint-Saens, într-o interpretare impecabilă ca linie, desen și planuri expresive, totul redat în sonuri generoase, cu o tehnică performantă, prefigurând o evoluție, cred, spectaculoasă în timp. La fel de bun s-a dovedit a fi și violoncelistul Corneliu Zirbo într-o transcripție a Variațiunilor pe o temă de Rossini de Paganini, realizând cu sensibilitate și siguranță aria melancolică și broderiile dificile, dar încadrate logic în demersul cu adevărat artistic; probabil deloc întâmplător, în finalul micro-recitalurilor din acea primă parte a programului, Radu Kis a uluit în Dansul spiridușilor de Bazzini, o avalanșă incredibilă, ca un perpetuum-mobile năucitor, abordat cu o tehnică sigură și un aplomb greu de imaginat la vârsta (încă) a pantalonilor scurți. Pare să fie și deosebit de meticulos și precis în tot ce face, un motiv în plus să îl regăsim, după pauză, în calitate de concert-maestru al celei mai tinere orchestre din țară, care… se năștea în 10 august - Orchestra Junior -, alcătuită din instrumentiști de 12-16 ani, învățând în aceste zile să cânte, pentru prima oară, în orchestră, o experiență inedită, dar se pare fascinantă pentru ei, cu siguranță benefică pentru devenirea lor artistică. Iar dirijorul Gabriel Bebeșelea a demonstrat că știe să lucreze și cu cei mici, rezultatul fiind (din nou) surprinzător în ce privește omogenizarea, nuanțele discrete (greu de obținut) și claritatea exprimării, evident reliefate în Simfonia copiilor de Leopold Mozart, aducând spontaneitatea și jocul subliniat și prin instrumente atipice, precum și în Simfonia nr. 29 de W.A. Mozart, desigur mult mai pretențioasă, dar păstrând rigoarea și cursivitatea, preferând tonurile estompate, probabil pentru a sublinia reperele stilistice, gestica dirijorală eficientă și modul în care Gabriel Bebeșelea le-a dezvăluit instrumentiștilor (parte dintre ei aplaudați ca soliști în debutul programului) ce înseamnă să cânte "împreună", să relaționeze și să se asculte, regăsindu-se și în maniera în care au acompaniat-o pe excepționala violonistă Maria Marica în Vara din ciclul Anotimpurile de Vivaldi. Aplauzele unei săli pline au fost apoi răsplătite cu reluarea unui moment din Simfonia de L. Mozart.

S-a născut o orchestră a celor mici, care se alătură astfel, cum menționăm, Orchestrei Române de Tineret și Orchestrei Romanian Sinfonietta, toate create cu pasiune și devoțiune de Marin Cazacu, cel care i-a selectat pe cei care, acum, se bucură să învețe, să lege prietenii, să cânte în ansamblu, câțiva dintre ei mai buni apărând și ca soliști, având astfel o motivație și o perspectivă pentru viitorul lor, o experiență minunată și pentru ei și pentru noi, bucurându-ne de minunatele ansambluri gândite și înființate de un artist îndrăgostit de muzică, înțelegând importanța formării și susținerii noii generații de interpreți din întreaga țară.


Anca Florea