În 2 iunie, baritonul Dan Iordăchescu a împlinit 84 de ani, aniversare marcată, în foyer-ul Operei Naţionale Bucureşti, printr-un recital susţinut de fiicele sale - soprana Irina Iordăchescu şi mezzosoprana Cristina Iordăchescu-Iordache -, alături de doi baritoni invitaţi, concepţia programului dorind să puncteze câteva aspecte definitorii pentru repertoriul abordat de maestru de-a lungul deceniilor, de la lied la operă şi canzonetă, selectându-se astfel pagini pe care el însuşi le-a cântat în ţară şi în lume. După prezentarea în care Costin Popa a reliefat, într-o avalanşă de superlative, anvergura carierei artistului, calitatea specială a glasului său şi talentul scenic-expresiv cu totul deosebit, premiile, partenerii celebri şi teatrele unde a evoluat, un public numeros a ascultat cu reală plăcere partituri extrem de variate şi atractive pentru melomani, cele două surori apărând, alternativ, în compania excelentei pianiste Liana Mareş, al cărei acompaniament a fost nu doar discret şi eficient, dar şi cu o sonoritate şi o supleţe remarcabile.

Cu glasul său cald, care îşi păstrează frumuseţea în ciuda faptului că este prea rar ascultat în public, Cristina Iordăchescu a oferit piese din epoci şi stiluri diverse, întâmplător sau nu prioritar din literatura franceză, redând cu eleganţă, distincţie şi frazare rafinată o miniatură de secol XV, Chanson triste de Duparc, o secvenţă din Romeo şi Julieta de Berlioz, arii din Samson şi Dalila de Saint-Saens sau Carmen de Bizet, dar şi Pecche de Pennino sau, împreună cu Ondin Ciociea, celebrul duet din Nunta lui Figaro de Mozart (tânărul solist marcând astfel debutul său absolut, susţinând cu emoţii, dar şi cu o voce plăcută, replicile pe care artistul omagiat le-a interpretat, cândva, chiar şi alături de fiica sa).

Omniprezentă pe scena de operă sau de concert bucureşteană, deopotrivă în străinătate, Irina Iordăchescu a optat pentru liedul Languir me fais de Enescu, arii din Nunta lui Figaro de Mozart (Contesa), Gianni Schicchi şi Turandot de Puccini (Liu), La Wally de Catalani, iar în compania colegului său de la ONB, Iordache Basalic, a cântat întreaga scenă Violeta-Germont din Traviata de Verdi, convingând, încă o dată, că maniera sa interpretativă, diferită de cea a surorii sale, are patetismul şi teatralitatea mult mai pregnantă a personajului de operă, filiera "paternă" sub acest aspect fiind elocventă, cei prezenţi rememorând recitaluri sau spectacole în care Dan Iordăchescu se remarca tocmai prin sublinierea apăsată a sensurilor cuprinse în cuvânt şi în conţinutul ideatic al lucrării; iar vocea sopranei a răsunat la fel de încărcată ca de obicei, poate mai acoperită ca emisie în registrul mediu, nu şi în acutul penetrant, implicând vizibil şi latura emoţională în întruparea eroinelor.

Finalul a adus Barcarola din opera Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, în care glasurile celor două soliste s-au completat şi s-au îmbinat firesc, nu doar pentru că timbral au date comune, ci şi pentru că ambele au ştiinţa frazării, a liniei ample, a cântului atent condus. Iar ca bis au ales o miniatură românească, precizând că tatăl lor a inclus-o frecvent în recitalurile sale (şi) peste hotare.

Publicul a aplaudat şi a ovaţionat entuziast, florile şi felicitările au răsplătit soliştii admiraţi într-un recital mozaicat, realizat cu plăcere şi profesionalism, iar maestrul Dan Iordăchescu a fost sărbătorit, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna, de către public şi familie, nelipsind, evident, tradiţionalul "Mulţi ani trăiască" intonat de interpreţi şi de spectatori în vecinătatea scenei Operei Naţionale, pe care şi baritonul şi fiicele sale au urcat, în timp, ca într-o ştafetă denumită, pe coperta unui CD apărut în urmă cu ani, "dinastia Iordăchescu".