În prima zi de april - dar… fără păcăleală -, Ateneul a găzduit un superb recital oferit de soprana Georgeta Stoleriu şi pianista Verona Maier, propunând un program divers şi atractiv, pagini compuse de romantici care, în parte, şi-au continuat activitatea şi la începutul veacului trecut, încadrând un ciclu românesc scris recent, interpretele trecând astfel cu dezinvoltură de la un stil la altul, de la o scriitură la alta, dar permanent într-un spaţiu al rafinamentului şi profesionalismului.

Am ascultat cu încântare cele Patru pastorale de Weckerlin, pline de farmec şi candoare, luminoase, alternând expresia şăgalnică şi cochetă cu derulările alerte, în buna manieră a "bergerette"-lor de altădată. Apoi, schimbând registrul, artistele au prezentat ciclul Întoarceri la Blaga de Viorel Munteanu, şapte miniaturi purtând amprenta introspecţiei, a tristeţii cu accente de disperare sau chiar tragism, debutând cu vocaliza ca un vaiet din Autoportret, continuând cu meditaţia şi strigătul din piesa Dar munţii unde-s?, pianul susţinând în grav şi apăsătoarea atmosferă prelungită în Lumina de ieri, cu izbucniri vocale tulburătoare, iar după Ioan se sfâşie în pustie, Visătorul a adus linia melodică maniera semiparlato - formulă adesea uzitată de autor -, ca şi în Cântecul obârşiei, pentru ca ultima secvenţă - Vreau să joc - să evoce, în structuri ritmice şi staccato-uri dificile, elemente folclorice cumva dansante; probabil pentru a sublinia sensurile cuprinse în vers, fiecare lied a fost precedat de rostirea poemelor de către actorii Georgiana Saizescu şi Paul Alexandrescu, dar sincer vorbind, reliefarea frumuseţii şi profunzimii scrierilor lui Blaga s-a realizat prin tălmăcirea muzicii cu inteligenţă şi plasticitate, în culori, accente şi trăiri care au făcut ca redarea ciclului să aibă un puternic impact, melomanii apreciind astfel o partitură complexă şi… complicată, înveşmântată într-o interpretare de efect, însuşi compozitorul lăsându-se cucerit de această versiune cu reliefuri aparte, care a pus în valoare lucrarea.

Revenind în lumea liedului romantic, spectatorii s-au lăsat vrăjiţi de fineţea şi sensibilitatea creaţiei schubertiene, surprinsă în Frühlingsglaube, în celebrul Lied der Mignon sau în superba simplitate a rugăciunii Ave Maria, atât de des cântată în varii moduri, dar atât de rar abordată cu interiorizare şi fără emfază sau sentimentalisme "decorative". Au urmat subtile lieduri de Faure, adesea incluse în recitalurile celor două artiste, pentru că sunt cu adevărat minunate şi deosebit de ofertante pentru soliştii care ştiu cum să puncteze cu graţie şi din nou cu eleganţă tandreţea, visarea, exuberanţa şi mai ales filigranul desenului melodic ţesut pe senzualitatea elevată a cuvântului în limba franceză.

Seara de lied s-a încheiat cu trei miniaturi în engleză - Now Sleeps the Crimson Petal, June, Love's Philosophy -, readucând sonurile de altădată, cu o tentă de lirism şi poate de naivitate sau inocenţă încărcată de căldură şi sinceritate a unor sentimente "povestite" cu un firesc şi o bucurie a cântului care s-au transmis şi spectatorilor printr-o stare "de bine", la început de primăvară, ca un dar oferit cu generozitate şi talent măiestrit de către Georgeta Stoleriu şi Verona Maier - un duo în care colaborarea îndelungată determină un echilibru şi o omogenizare specială în plan expresiv, completându-se într-o relaţie artistică devenită comuniune spirituală.