ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Rusalka' live în HD - un spectacol minunat!

Bookmark and Share
Publicat: marți, 11 Februarie 2014 , ora 11.13
Atunci când cortina s-a ridicat și am văzut cele trei jucăușe spirite ale pădurii, zburdând și zâmbind forțat/vesel și (după ce s-au trezit din somn după toate regulile teatrului) alergând aiurea de la stânga la dreapta, numai pentru a umple muzica mult prea lungă și... inutilă (observația este valabilă și pentru cea de-a doua lor apariție în ultimul act), am fost aproape sigură că nu voi rămâne în sală până la sfârșitul spectacolului, pe care l-am perceput imediat ca vechi, prăfuit, desuet și romanțios în exces. Dar n-a fost așa! În ciuda tuturor defectelor enunțate, la care convenția teatrului liric a adăugat pe parcurs încă multe alte elemente - o sirenă care cântă interminabil (dar minunat!) cocoțată într-o salcie pleșuvă, un duh al apelor vopsit verde de sus până jos, cu apariții atât de "dramatic" realizate încât devin ilare, o babă-vrăjitoare cu nume predestinat, JeŸibaba, concepută după toate canoanele tiparului (păr cărunt și zburlit în cele patru vânturi, negi pe față, corp rotofei, nelipsitul toiag, costumele Sylvia Strahammer) - spectacolul cu opera Rusalka de Dvorak, pe care l-am urmărit sâmbătă, 8 februarie, în transmisiune live în HD de la Metropolitan Opera House din New York, o producție Otto Schenk datată 1993, s-a dovedit... o încântare și asta datorită mai ales distribuției.

Povestea Rusalkăi este simplă și tristă: îndrăgostită de un prinț, o nemuritoare nimfă a apelor renunță la tot ceea ce are și, prin vrajă, este transformată într-o muritoare, făptură minunată dar stranie și mai ales - prețul obligatoriu plătit vrăjitoarei! - lipsită de voce. Romanticul prinț o găsește în adâncul pădurii, se îndrăgostește de ea, dar se plictisește repede și o părăsește pentru voluptatea unei prințese străine. Va plăti cu viața durerea pricinuită neconsolatei nimfe.

Muzica lui Dvorak este frumoasă, melodioasă, concepută în manieră simfonică și mai ales puternic influențată de Richard Wagner, reformatorul radical al teatrului liric în secolul al XIX-lea. Este proaspătă, colorată și vie atunci când apelează la folclorul ceh și lungă, interminabilă, plictisitoare atunci când vrea să pună în practică ideile wagneriene. Dirijorul francez-canadian Yannick Nézet-Séguin este bine cunoscut și mult apreciat și în repertoriul simfonic; de aceea viziunea sa a transformat orchestra în personaj principal, evidențiind toată lucrătura de detaliu a partiturii, care îi este foarte bine cunoscută. În 2012, pentru debutul său, de răsunător succes pe scena de la Covent Garden din Londra, a ales tocmai opera lui Dvorak. Rusalka de la MET este cea de-a cincea colaborare a dirijorului cu, astăzi, cel mai prestigios și mai ambițios teatru liric din lume, după Carmen (2009), Don Carlos (2010), Faust (2011) și Traviata (2013).

Pentru soprana Renée Fleming, rolul Rusalkăi pare a fi... rolul preferat al carierei. Îl cântă la MET din 1997 (preluându-l de la soprana slovacă Gabriela Benachkova, cea care a făcut premiera în 1993) și pare a se identifica cu el (a fost Rusalka în toate reluările de la Met, în 1997, 2004 și 2009). Celebra arie din primul act nu putea găsi o interpretă mai profundă și mai sensibilă! Fiecare frază este arcuită suplu, fiecare cuvânt este rostit curat și cu sens (în limba cehă!), fiecare sunet este colorat și încărcat de expresivitate. Personajul romantic este întrupat ideal de una dintre cele mai inteligente și mai subtile actrițe de teatru liric ale momentului. Calitățile sale au "umplut" fără probleme cel de-al doilea act al operei, în care Rusalka este mereu în scenă, dar nu scoate un sunet.

Tenorul polonez Piotr Beczala este unul dintre marile nume de cert succes ale scenei new-yorkeze. Este tânăr, este frumos, joacă cu patimă și cântă... Prințul său romantic a fost cuceritor și nefericita nimfă nu a fost singura care, în seara de spectacol, s-a îndrăgostit de acest personaj.

Distribuția s-a completat cu alți cântăreți de prim rang - John Relyea (Duhul apelor), Dolora Zajick (JeŸibaba), Emily Magee (Prințesa străină). Treptat m-am obișnuit și cu decorul masiv și "naturalist" - un lac înconjurat de vegetație și o grădină de castel somptuos, scenograf Günther Schneider-Siemssen - și cu jocul manierist, căci frumusețea muzicii compozitorului ceh, redată fascinant de o orchestră de prim rang condusă de un dirijor inspirat și aprig ca Yannick Nézet-Séguin și mai ales implicarea în poveste a minunaților actori-cântăreți Renée Fleming și Piotr Beczala, au transformat seara într-un EVENIMENT la care, la final, m-am considerat norocoasă că am putut participa.



Cristina Sârbu