ACUM:
22.00
Grădina de... sunete (R)
Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Urmează: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

Stagiunea de Marți seară - 26 noiembrie 2013

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 27 Noiembrie 2013 , ora 13.31

Am așteptat cu interes și nerăbdare recitalul violoncelistului Ștefan Cazacu din 26 noiembrie de la Sala Mică a Ateneului Român. A evoluat și în sezonul trecut al Stagiunii de Marți seară și am admirat prezența sa alături de ceilalți membri Cazacu într-un recital intitulat "Muzică în familie". Vreau să cred că doar vremea nefavorabilă a făcut ca sala să nu fie plină însă cei care s-au aflat la Ateneul Român nu au avut ce regreta, căci Ștefan Cazacu este, întâi de toate, un muzician cu carismă, cu multă expresivitate, cu o tehnică excelentă și cu o pregătire riguroasă. A oferit melomanilor un repertoriu dificil și variat în care s-au regăsit trei sonate: Sonata în fa minor de George Enescu, Sonata Arpeggione de Franz Schubert și Sonata în re minor de Dmtri Șostakovici.

Trebuie să o amintim în tot acest parcurs muzical și pe experimentata pianistă Dana Bădoi, emoționată să ofere câteva precizări despre lucrările interpretate:

"Fiecare lucrare este grea în felul ei. Sonata de Schubert mi s-a părut cea mai grea, cea mai descoperită, cea mai de maturitate, Sonata de Enescu este foarte grea, are tot ce vrei: robustețe, dramatism, copilărie. Foarte grea este și Sonata de Șostakovici dar pot să spun că este "mănușă" pentru Ștefan. A fost un program frumos, greu de dus pe care l-am oferit publicului și sper că a plăcut."

Fericit de reușita sa și fără să pară extenuat după un parcurs muzical dificil concluzionat la insistențele publicului cu "Vocaliza" de Rachmaninov, Ștefan Cazacu a mărturisit:

"Este o sală foarte frumoasă, mă bucur de cei care au venit și au participat și sper că le-am lăsat o impresie frumoasă. Fiecare lucrare pe care am interpretat-o reprezintă ceva: Schubert - lirism și romantism, a fost cea mai grea piesă din seara aceasta, Enescu - o sonată scrisă foarte devreme, la 18 ani, și reprezintă tinerețea, iar atunci când cânt Șostakovici mă pot considera fericit, îmi place foarte mult această sonată și cred că mi s-a potrivit cel mai bine."

Cu emoție s-a aflat și tatăl său Marin Cazacu, un comentator lucid în ceea ce privește evoluția tânărului aritist:

"Orice părinte este în primul rând mândru de propriul copil când îl vede pe o scenă importantă de concert. Mă bucur tare mult că îl văd evoluând și-l privesc cu ochii unui alt părinte nu al propriului părinte și încerc să mă detașez de această situație dar îl privesc și din punct de vedere al profesorului pentru că și din acest punct de vedere sunt părtaș să spun la tot ce se întâmplă cu el. Este un violoncelist care pe zi ce trece crește, se dezvoltă, devine din ce în ce mai interesant și mai colorat în tot ceea ce produce pe scenă și îl văd într-o perspectivă ca un muzician care va evolua foarte mult și care va deveni o personalitate așa cum mi-aș fi dorit și eu și cum își doresc și mulți alții ascultându-l și văzându-l că se va dezvolta."

Ștefan Cazacu are toate trăsăturile unui violoncelist capabil să realizeze o carieră importantă cu evoluții strălucite despre care cu siguranță vom mai auzi.

Jeanine Costache