ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Pur și simplu - Nuevo Tango Quintet

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 23 Octombrie 2013 , ora 9.35

În anul 2009, UNESCO declara tango-ul parte din world's "intangible cultural heritage". Un gest care impresionează profund și te provoacă să cauți motivele pentru care un dans în doi, cu dată de naștere în anii 1890, pornind de pe malurile fluviului Rio del Plata, granița naturală dintre Argentina și Uruguay s-a răspândit rapid în întreaga lume devenind nemuritor. În speranța că voi găsi răspunsul dorit, am participat la un concert susținut duminică, 20 octombrie, ora 20:00, la Sala ArCuB din București de Nuevo Tango Quintet din Timișoara (Alin Stoianovici - acordeon cromatic, Lucian Petrilă - vioară, Roxana Yvonne-Coșereanu - pian, Ion Dorobanțu - chitară, Johnny Bota - contrabas) și invitata lor, cântăreața argentiniană Marili Machado, organizat de Institutul Cervantes din București și susținut de Ambasada Argentinei în România.

O primă parte, pur instrumentală, ne-a oferit lucrări de Astor Piazzolla - marele creator al stilului Nuevo Tango in anii '50, cel care sparge granițele impuse ale dansului și, prin fuziunea tradiției cu contemporaneitatea improvizației jazz-istice și performanțele instrumentelor electronice, deschide/oferă posibilități îndrăznețe și generoase pentru viitor. Cvintetul tradițional alătură bandoneon (acum acordeon cromatic), vioară, chitară, contrabas și pian.

Cei cinci muzicieni timișoreni, de formații variate în universuri muzicale diverse de la clasic la jazz, au reușit nu numai să învețe dar să și vorbească un limbaj nou, complex și profund prin expresivitatea și încărcătura lui, de o fantezie inepuizabilă, dificil și solicitant prin practica instrumentală și scriitura ritmică. Am admirat mai ales virtuozitatea și strălucirea acordeonului lui Alin Stoianovici dar ar fi nedrept să nu acordăm cuvenita prețuire și contrabasului lui Johnny Bota (același Johnny Botta ce și-a legat numele și arta de celebra Bega Blues Band), viorii lui Lucian Petrilă, chitarei lui Ion Dorobanțu ( pe care aș fi dorit-o mai "în față" căci știu că merită și poate) sau pianului Roxanei Yvonne-Coșereanu. Cei cinci instrumentiși formează un corp comun, perfect armonizat, iar grija pentru detaliul pulsației ritmice sau al sonorităților specifice, ce transformă uneori și pianul, și contrabasul, și vioara în instrumente de percuție, este doar un pilon al arcului ce conturează imaginea de ansamblu a întregului muzical în care funcționează perfect zicala înțeleaptă toți pentru unul și unul pentru toți.

Cântăreața, chitarista și actrița Marili Machado născută la Buenos Aires, a studiat canto la renumitul Teatru Colon din capitala Argentinei și și-a început cariera în anii '90 interpretând atât tango cât și folclor argentinian. Temperament debordant, total lipsită de inhibiție, interpreta trăiește în fiecare piesă o poveste complexă și plină de înțelesuri. Chitara și jocul de scenă, puternic implicat, reușesc să abată atenția de la neputințele unei voci de la care interpreta cere mai mult decât poate primi. Sunt de admirat în schimb abilitatea și eficiența cu care micile imperfecțiuni pot fi inteligent transformate (uneori) în mijloace de expresie.

Colaborarea dintre membrii trupei timișorene și cântăreața descinsă tocmai de la Rio de Janeiro, cu un repertoriu alcătuit din șlagăre ce au făcut înconjurul lumii (printre ele Invierno porteño de Eladia Blásquez, Balada para un loco de Horacio Ferrer si A. Piazzola, Oblivión de Horacio Ferrer si A. Piazolla, Siempre se vuelve a Buenos Aires de Eladia Blásquez, Milonga de la Anunciación de H. Ferrer si A. Piazzola…) s-a dovedit benefică. În interpretarea lor, tangoul argentinian (sau nu!) nu s-a putut simți decât acasă căci, muzicienii români nu au învățat doar regulile unei limbi străine, pe cât de minunată pe atât de complicată, ci au reușit să depășească semnul scris și să acceadă mental și sentimental în inefabilul tărâm al poeziei, în care se mișcă liber, oriunde și oricând, acest dans.

A fost o seară minunată, în care ne-am simțit cu toții frumoși și tineri. Pur și simplu. Poate tot atâtea răspunsuri la întrebarea de ce tangoul argentinian a primit statutul de patrimoniu cultural al umanității.

Cristina Sârbu