În seara zilei de joi, 6 iunie, un extraordinar spectacol cu Lacul lebedelor de Ceaikovski în transmisie directă din somptuoasă sală a vechiului Teatru Mariinsky a marcat festiv împlinirea a 275 de ani de balet rus. Evenimentul a putut fi urmărit în peste 50 de ţări (1200 de ecrane!) din Europa, America, Asia, Australia, Noua Zeelandă printre care şi România (Grand Cinema Digiplex Băneasa). Condiţii tehnice extraordinare asigurate de Cameron Pace Group, compania americană a lui James Cameron şi Vince Pace, au permis ca, pentru prima oară în lume, un spectacol de balet să poată fi urmărit în 3 D. Tehnologia folosită face parte din categoria celor care au permis realizarea unor pelicule precum Avatar, Hugo, sau Life of Pi. Spectatorii au putut trăi intens fiecare clipă, cu senzaţia că pot atinge balerinii, că respiră împreună cu ei şi că evenimentele, scenele se desfăşoară incluzându-i simplu şi armonios provocând o bucurie imensă.

De şcoala de balet din St.Petersburg se leagă numele unor artişti cunoscuţi şi apreciaţi în întreaga lume, printre ei Pavlova, Nureyev, Barishnikov…Toţi au dansat pe scena devenită de legendă, scenă pe care a fost prezentat şi baletul lui Ceaikovski Lacul lebedelor în coregrafia lui Marius Petipa (actele 1 şi 3) şi Lev Ivanov (actele 2 şi 4), în ianuarie 1895. De atunci şi până astăzi, deşi a cunoscut coregrafii noi şi originale (1976 - John Neumeier, 1987 - Mats Ek), versiunea clasică a baletului Lacul lebedelor de Ceaikovski a supravieţuit peste 100 de ani păstrându-şi neştirbite frumuseţea, prospeţimea şi poezia.

Directorul acestei transmisii a unui spectacol de balet în direct 3D - repet, premieră mondială! - a fost englezul Ross MacGibbon, balerin (a dansat el însuşi într-un spectacol cu Lacul lebedelor alături de celebrul Rudolph Nureev), astăzi director de imagine la Royal Ballet din Londra, specializat în filmări de operă şi balet. Sub îndrumarea sa, camera de luat vederi a găsit mereu cele mai bune unghiuri de filmare, cele mai spectaculoase perspective dar a reuşit să surprindă şi cele mai intime priviri sau gesturi. Şi-au dat concursul şi specialiştii de la grupul englez Glass Slipper Live Events, cei care au lucrat mult la show-urile lui Michael Jackson. Nu este de mirare că, în astfel de condiţii de excepţie, acest Lac al lebedelor transmis live de la Teatrul Mariinski din St.Petersburg va rămâne ca un eveniment unic în memoria tuturor celor care l-au urmărit.

Şcoala rusă de balet a fost şi este un etalon pentru întreaga viaţă internaţională a dansului. Balerinii ruşi unesc în arta lor o forţă şi o expresivitate cu forţă de amprentă uşor de recunoscut, graţie, poezie, tehnică de nivel acrobatic… încă neegalate. Pentru această premieră mondială cu implicaţii aniversare, Teatrul Mariinski a adus în scenă artişti reprezentativi pentru calitatea ansamblui său de balet. În rolul Odette/Odile Ekaterina Kondaurova, balerina care în anul 2006 a obţinut "Oscarul" pentru balet, premiul Benois de la Danse. Graţie şi siguranţă, poezie şi forţă, delicateţe şi agresivitate, trăire intensă şi o aparenţă uluitoare de uşurinţă, de lipsa oricărui efort în execuţia unor pasaje de virtuozitate acrobatică... O personalitate artistică cu o inteligenţă copleşitoare, o dăruire şi o implicare absolute şi totale în şi pentru rol/personaj… Alături de charismatica Ekaterina Kondaurova (din 2011 prim balerină a Teatrului Mariinski cu un repertoriu uriaş ce cuprinde toate marile roluri ale repertoriului clasic de balet), tânărul Timur Askerov (Azerbaidjan) a devenit vulnerabil în… tinereţea şi lipsa lui de experienţă (are în repertoriu deocamdată doar acest rol, prinţul Siegfried din Lacul lebedelor). Dar, faptul că Teatrul Mariinski l-a cooptat în ansamblul de balet în 2011 şi doar un an mai târziu l-a creditat cu poziţia de solist trebuie să ne convingă să urmărim atent, în stagiunile viitoare, evoluţia balerinului. La fel de tânăr - a absolvit Academia Vaganova în 2008 - dar cu o mult mai consistentă activitate scenică, Vasily Tkachenko a reuşit un bufon colorat şi mai ales spectaculos în săriturile înalte şi complicate executate cu uimitoare siguranţă. De fapt, trebuie să recunoaştem şi o facem cu bucurie şi plăcere, întreg corpul de balet al teatrului, are calităţi deosebite - tehnică, expresivitate, graţie.

Muzica scrisă de Ceaikovski pentru, cred, cel mai iubit balet al său, este pe rând, simfonie, concert instrumental, dans de caracter, fantezie… Compozitorul este recunoscut ca unul dintre cei mai inspiraţi melodişti ai tuturor timpurilor. Muzica sa se lasă uşor dansată, cere parcă gestul pe care îl susţine şi îl completează. Dirijorul Valery Gergiev, director general şi artistic al Teatrului Mariinsky, dar şi dirijor principal al London Symphony Orchestra, a recunoscut în multe interviuri dragostea şi admiraţia faţă de creaţia lui Ceaikovski pe care o înţelege şi o interpretează într-o manieră mai puţin explozivă decât o fac alţi mari maeştri ai baghetei, mai interiorizat, mai colorat şi mai sensibil. I-a stat în faţă celebra orchestră a teatrului şi, alături de aceşti minunaţi muzicieni, dirijorului i-a fost uşor să reuşească varianta interpretativă dorită. Fără legătură cu spectacolul dar strâns legate de personalitatea şi activitatea acestui uriaş dirijor, sunt informaţiile pe care le-am găsit pe site-ul Teatrului Mariinsky şi de unde am aflat că după acest Lacul lebedelor (6 iunie), Gergiev urma să dirijeze în acelaşi teatru Aida (7 iunie), Aurul Rinului (11 iunie), Walkyria (13 iunie) şi un program simfonic Rahmaninov (14 iunie)!

Performanţele artistice şi tehnice obligatorii, semnificaţia celor 275 de ani împliniţi de şcoala rusă de balet, statutul acestei premiere mondiale - primul spectacol de balet transmis live în 3D care a atras cu siguranţă atenţia întregii lumi - au încărcat artiştii implicaţi cu responsabilităţi uriaşe ce au declanşat emoţii la fel de mari. De aici unele ezitări, mici desincronizări, un ritm discred trenant în succesiunea numerelor (mai ales în prima parte), măsuri excesive de siguranţă pentru reuşitele tehnice… Minuscule detalii care pălesc în faţa frumuseţii întregului produs artistic finit de care, în seara zilei de 6 iunie, ne-am bucurat fără rezerve.