ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Roxana Constantinescu, 'pour la bonne bouche'

Bookmark and Share
Publicat: marți, 5 Iunie 2012 , ora 11.18
"Cenușăreasa" de 1 Iunie, spectacol special pentru copii, cu musafiri în distribuție și dulciuri oferite la sfârșit? Pare o frumoasă și generoasă idee a Operei Naționale București. Numai că "Cenușăreasa" lui Rossini este o poveste pentru oameni mari; o operă prea lungă și mai ales prea pretențioasă în planul virtuozității muzicale pentru a putea capta atenția celor mici. Așa că reprezentația s-a desfășurat pe un "zgomot de fond" aproape permanent, spre exasperarea celor care chiar erau interesați să o urmărească și - cu siguranță - spre frustrarea artiștilor. Probabil singurii care s-au simțit ceva mai bine pe scenă au fost Don Magnifico - alias basul Petre Burcă și fiicele sale Clorinda și Tisbe, întruchipate de soprana Rodica Vică și mezzosoprana Antonela Bârnat; caracterul buffo al acestor roluri fiind redat cu plăcere (chiar îngroșat pe alocuri) în interpretare. Baritonul italian Marco di Sapia a fost un onest Alidoro, baritonul clujean Marian Pop - cântăreț experimentat și actor convingător - a apărut în Dandini, iar în Don Ramiro s-a remarcat tenorul Gheorghe Vlad; un tânăr cu potențial, cu voce agreabilă și agilă, cu acute lejere care, mai bine consolidate tehnic, pot deveni spectaculoase.

Corul s-a apropiat de parametrii săi obișnuiți, dar orchestra a parcurs partitura fără vervă, acuratețea și sincronizarea fiind și ele destul de neglijate sub conducerea muzicală a lui Adrian Morar.

Am lăsat-o "pour la bonne bouche" pe interpreta Cenușăresei, mezzosoprana Roxana Constantinescu. După cinci ani de carieră internațională, i-am regăsit vocea parcă mai amplă și mai frumoasă, caldă, bogat timbrată. Am admirat de asemenea inteligența cu care a trecut peste dificultățile deosebite ale rolului, muzicalitatea și eleganța frazării, sinceritatea expresiei și, nu în ultimul rând, prezența scenică încântătoare.

Ligia Ardelean