ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Armenia, România, Ungaria - în muzica serii la Ateneul Român

Publicat: vineri, 1 Iunie 2012 , ora 13.50

Evghenia Epstein, solistă, în 31 mai 2012, în Concertul pentru vioară de Aram Haciaturian, are un timbru deosebit de frumos, în nuanțe profunde, un timbru grav de altistă chiar și în momentele din acut. A îndulcit astfel mult din sonoritatea muzicii, evitând cu totul isteria în care poate aluneca ușor vioara și agitația panicardă în care poate cădea lesne interpretul acestui concert de Haciaturian. Evghenia Epstein i-a păstrat caracterul mișcat și temperamental, folcloric, dar l-a interpretat, la fel ca orchestra, cu multă căldură, înfășurându-l în sunet ca într-un manșon.


De la vioară prin vocal-simfonic către legătura strânsă dintre două unități

În partea a doua, Cantata profană de Bela Bartok, pe textul unei colinde românești, cu o partitură solicitantă pentru tenor, căreia Ionuț Popescu i-a făcut față și cu maestrul Pompei Hărășteanu despre care am înțeles încă de la prima intervenție de ce este un nume celebru. Corul Filarmonicii "George Enescu", foarte solicitat și foarte precis, a cântat cu plăcere în această Cantată profană în care Bartok parcă a încorporat ansamblul de voci în sonoritatea globală, făcând ca orchestra și corul să devină un singur, complet instrument.

A încheiat seara de ieri de la Ateneul Român o altă creație de Bela Bartok - suita din muzica baletului-pantomimă "Mandarinul miraculos". Dacă autorul maghiar exploatează pe cât cu putință elementul ritmic și calitatea percusivă a instrumentelor, el creează cu adevărat melodie din ritm și muzică din percuție. Fără a afirma că soliștii serii au fost un adaos superfluu - dimpotrivă, departe de aceasta - am simțit în intimitatea orchestrei rămase cu dirijorul că uneori doi - orchestra și dirijorul - sunt condiția, cum ne învățau la școală, necesară și suficientă pentru ca muzica să producă plăcere. Hai să ne punem pe treabă, până acum am fost aici ca auxiliar sau vitrină pentru soliști, acum hai să arătăm cum știm noi să cântăm, noi singuri, păreau că spun muzicienii.

Aplauze puternice la final de concert, pentru instrumentiști și pentru Jin Wang, care a condus "efervescent" aș fi spus, dacă termenul n-ar trimite prea mult la șampanie și relaxare, "exploziv" și "concentrat" aleg ca mai potrivite.

Maria Monica Bojin