O expoziţie de sunete poate fi vizitată până duminică, 27 mai 2012, în Spaţiul Platforma din Anexa Muzeului Naţional de Artă Contemporană. Miercuri, 23 mai, a avut loc vernisajul acestui eveniment organizat în premieră în România de Viviana Iacob. Intitulat Pădurea de sunete, prezintă sunete care se aud, se simt şi se văd, transcrise de mână de colega noastră Maria Balabaş de la Radio România Cultural într-o serie de partituri grafice cu simboluri mai degrabă decât obiecte determinate. În deschidere, într-un spectacol fascinant - doi interpreţi aparent divergenţi, unul reprezentant al muzicii, altul la o distanţă foarte mare de ea.

Adolescenta Daiana Ivaşcu a făcut să sune drâmba şi în altfel de muzică decât cea populară, pe care o cântă; a fost acompaniată într-un performance de d s l x, numele de scenă al lui Gheorghe, noiser şi sound artist care a cules zgomote - industriale, din acustica oraşului - şi le-a proiectat printr-un computer. Iritante întâlnite cotidian, aşa - structurate şi transmise în cadru organizat, devin artă; am urmărit acest performance cu atenţia cu care ascult concertele clasice.

Viviana Iacob, iniţiatoarea Pădurii de sunete, a scos din arhivele Muzeul de Etnografie de la Geneva sunete înregistrate în urmă cu decenii de Constantin Brăiloiu. Le-a "expus" într-o încăpere în care întunericul se întreţesea cu un "rizom audioluminescent", instalaţie radiantă care imită ramificaţiile unei tulpini subterane, iar tăcerea - cu fragmente de bocet, cimpoi, frunză de liliac. Plimbându-te înconjurat de vibraţii muzicale, intrai şi ieşeai din sunet, într-o călătorie ameţitoare la propriu într-un timp vechi, într-o experienţă a sunetului deopotrivă palpabil şi netrupesc.