Din muzica afro-americanilor care-şi cântau dorul de casă şi cu care lumea încerca apoi, în cluburile anilor 1920 - 1930 să uite de orice fel de prohibiţii, jazzul a ajuns, după mai mult de un secol, o muzică pentru cunoscători. Este complexă, destul de dificil de urmărit, îţi solicită în tot cazul foarte mult atenţia. Asemeni muzicii clasice, este construită pe reguli, nu numai pentru interpreţi ci, uneori, şi pentru ascultători.

Joi, 10 mai 2012, au concertat, în cadrul Sibiu Jazz Festival, cei şapte membri ai formaţiei belgiene Rêve d'éléphant: trei percuţii, o chitară electrică şi trei alămuri deosebit de virtuoze - flaut, de la piccolo până la bas, trompetă şi trombon alternat cu tubă. Au cântat în stil melancolic balcanic, în stil atonal în care ceea ce ţine împreună muzica este singur ritmul, în stil rock cu influenţe à la Björk; a urmări naşterea şi evoluţia melodiilor complicate, ca şi interpretarea plină de grijă pentru artistic şi tehnic a însemnat o bucurie senzorială şi intelectuală.

Excelenţi interpreţi, mai ales cei trei suflători, ai unor piese organizate uneori cu mare şi atent căutată corerenţă melodică, cu momente de free jazz, polifonice şi poliritmice, belgienii din Rêve d'éléphant a susţinut un concert din care instrumentiştii au ieşit foarte obosiţi, iar noi, publicul, foarte mulţumiţi.

Alternativă la oferta curentă şi haos captivant - aşa a fost descrisă prezenţa la Sibiu a formaţiei Rêve d'éléphant.

Opinii

"A fost un concert foarte interesant, o muzică foarte complicată - n-a avut nimic concret, ritm sau melodie. A fost un haos total, dar a fost foarte interesant prin aceasta, de aici a venit tot farmecul. Sunt student la matematică - informatică."

"Un concert frumos, de calitate. Fiica mea studiază pianul şi am venit să vadă şi altceva, nu numai ce este la televizor - să vadă şi alt gen de muzică. Sunt asistentă medicală."

"Mi s-a părut un concert frumos, mi-au plăcut instrumentele, cum au cântat ei şi muzica. Mă cheamă Dănuţ şi am 8 ani."

La finalul concertului pe care l-a susţinut septetul Rêve d'éléphant, am vorbit cu Michel Massot, pe care îl ascultasem la trombon şi tubă:

"A fost o călătorie muzicală variată şi ne-am gândit serios la cum vom fi primiţi, dar publicul a fost fantastic. Noi am cântat jazz, dar eu nu sunt un muzician de jazz, nu mă consider astfel. Noi avem într-adevăr un raport de similitudine cu jazzul, însă eu încerc pur şi simplu să fac muzică. Am dorit să alegem cele mai bune piese pentru acest concert, cele mai bine structurate - sunt şi compozitorul formaţiei Rêve d'éléphant şi vă pot spune că îmi ia ceva timp să scriu muzica pe care o interpretăm. Nu ştiu ce cred ascultătorii - dacă a fost sau nu jazz, dar am văzut că publicul a fost cald, cu adevărat incredibil. "