ACUM:
10.00
Grădina de... sunete
Lucrări integrale cunoscute din stilurile baroc-modern
Urmează: 11.55 Promo
Apoi: 11.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Cine nu riscă nu câștigă

Bookmark and Share
Publicat: marți, 15 Mai 2012 , ora 10.10

A prezenta Don Giovanni de Mozart "opera operelor" ca producție studențească - chiar beneficiind de sala și logistica Operei Naționale București - este un proiect ambițios și riscant. Dar cine nu riscă nu câștigă; măcar experiență, atât de importantă mai ales la început de drum artistic.

La premiera de sâmbătă (12 mai 2012), dificultățile cele mai mari le-a avut orchestra Universității Naționale de Muzică București, nefamiliarizată cu partitura și cu tempo-ul - uneori foarte alert - solicitat de dirijorul Gabriel Bebeșelea. A deranjat și intonația defectuoasă a lui Daniel Filip, interpretul Comandorului, în scena finală vocea sa fiind în plus amplificată excesiv. Mădălina Barbu, având și ea mici probleme de acuratețe, a reușit totuși o redare corespunzătoare a rolului Zerlina, alături de Daniel Pascariu, adecvat Masetto. Florina Ilie a fost o Donna Elvira prea lirică în sonoritate, dar cu registru acut frumos cupolat, în vreme ce Stanca Manoleanu - voce promițătoare în Donna Anna - și-a suprasolicitat vizibil și periculos resursele, ajungând astfel în situația de a renunța la aria din actul al II-lea. O bună impresie a lăsat Ionuț Hotea în Don Ottavio făcând din pretențioasa arie "Il mio tesoro" unul dintre cele mai reușite momente muzicale ale serii, așa cum Jean Kristof Bouton și Radu Ion - alias Don Giovanni și Leporello - au impresionat prin evoluția sigură, constant calitativă, convingătoare de-a lungul întregului spectacol.

Foarte serioasă a părut a fi pregătirea muzicală (Mihail Vîrtosu, Bogdan Vodă, Vlad Agachi) și scenică de care au beneficiat interpreții. Am apreciat grija pentru redarea textului italian, cu corectitudine - inclusiv consoanele duble - și cu sens expresiv, depășind simpla lui folosire ca sprijin al cântului. Am admirat strădania regizoarei Anda Tăbăcaru Hogea și a asistentului ei Cătălin Voineag întru reliefarea bine diferențiată a personajelor și relaționarea lor credibilă; strădanie căreia tinerii artiști i-au răspuns cu poftă de joc și reale aptitudini. Iar publicul, foarte numeros și generos, i-a răsplătit la final cu aplauze îndelungate.


Ligia Ardelean