În 10 mai 2012 am avut plăcerea de a mă întâlni a 15-a oară cu Nik Bärtsch, dar prima oară cu trupa "Ronin". El se află pentru a cincea oară în România, în diferitele sale ipostaze, ca artist solo sau cu trupa sa, dar se află prima oară într-o sală de concert mai mare şi e prima oară cu "Ronin", acest grup pe care el l-a înfiinţat şi cu care prezintă o muzică pe care a numit-o muzică contemporană de stare, 'contemporary groove music', în care jazz-ul este o parte, dar este şi muzică tradiţională, chiar şi muzică românească cum ne spunea într-unul din cântecele sale, piesele sale care sunt numite module şi care au un anumit număr, pentru că, spunea Nik Bärtsch, 'arta este o problemă de rezonanţă, este o problemă de spiritualitate, o problemă de a ajunge la Dumnezeu într-un mod practic'.

Deci a fost o încântare şi publicul a trăit o experienţă foarte interesantă, pentru că saxofonul lui Sha sau basul lui Björn Meyer, tobele lui Kaspar Rast sau percuţia lui Andi Pupato, plus cele două piane ale lui Nik Bärtsch te-au dus parcă într-o altă lume.

O experienţă la care au participat mulţi muzicieni cunoscuţi, i-am văzut în sală şi care  te cheamă pentru o altă întâlnire.