Muzica se adaugă adesea unor acte artistice adiacente şi inedite, permutabile cu originalitate în arta sunetelor. Fie că este vorba despre instrumente modificate, despre proiecţii video futuriste, obiecte cât mai diverse, benzi electronice sau texturi inspirate de natură, universul sonor se află în zilele noastre într-o continuă mixtură. Sub acest aspect, se desfăşoară de câţiva ani în România Festivalul Rokolectiv, un eveniment care promovează arta contemporană, indiferent de rădăcinile ei. În deschiderea ediţiei a 7-a, printr-un concert găzduit de Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, am avut ocazia să ascult în premieră în România un artist profund ancorat în spiritul postmodernismului muzical. Hauschka, compozitor şi pianist german, a uimit audienţa joi, 19 aprilie 2012, prin sonorităţi nemaiauzite, care au răsunat dintr-un pian preparat, iar mingile de ping-pong, lanţurile, creioanele sau diferitele cutii au rezonat cu corzile instrumentului Steinway. Artistul a transformat pianul într-un loc de joacă, plin de magie şi culoare, prin care a reuşit să încânte peste 350 de tineri prezenţi la concert.

Totul e ca un joc

Mai multe detalii despre participarea în festival şi despre pasiunea sa, aflăm chiar de la protagonist, care susţine că întreaga seară a stat sub semnul improvizaţiei.

Hauschka:

«Acum câteva luni am primit un email prin care am fost invitat la festival. Nu mai fusesem niciodată la Bucureşti, este pentru prima oară şi asta m-a încântat. Îmi place genul acesta de festival, pentru că pare a fi o combinaţie între muzica pentru pian, vocală şi alte arte. Lucrez mult cu calculatoarele, scriu muzică electronică şi orchestrez melodii pentru diferiţi compozitori, am făcut parte şi dintr-o trupă de hip-hop, deci combin mai multe tipuri de muzică. La un moment dat am fost fascinat de folosirea electronicelor pe scenă, pentru că acasă cântam doar pe instrumentul meu şi m-am gândit că ar fi fantastic dacă aş încorpora toate aceste sunete moderne în interpretările pianistice, dar fără ajutorul tehnologiei.

În mod special mi-au venit în minte sonorităţi de percuţie, sunete produse de avioane, de motoare şi am folosit astfel diferite materiale. Am descoperit că beţele din lemn produc sunete, că unele materiale puse între corzi sună ca un şarpe şi în acest fel toate elementele s-au adunat uşor şi am putut să le pun un ritm.

Totul e ca un joc pentru mine. Când am pus mingile de ping-pong pe un pian şi au început să sară, au lovit automat şi corzile, dar se mişcau aleator şi întru-un fel ele au declanşat în mine dorinţa de a vedea cum se aliniază corzile. Este ca un joc la întâmplare pe de o parte, dar pe de altă parte mingile mă surprind într-o nouă postură, în care mintea mea trebuie să urmărească ceva, un obiect. Folosesc de asemenea lănţişoare, capace de sticle de plastic, materiale de lemn. Întreaga seară a fost o improvizaţie. În mare parte sunt inspirat mai mereu de instrument, pentru că orice pian are rezonanţe diferite. Cel de acum, de exemplu, a fost unul foarte delicat, a necesitat o atingere mai uşoară.

Cu timpul m-am obişnuit să lucrez cu diferite piane, unele mai bune, altele mai puţin. Dar am adaptat piesele în aşa fel încât să pot cânta pe toate. În seara asta am încercat multe lucruri noi, m-am oprit, apoi am început din nou. Pentru mine e un lucru bun, face parte din conversaţia atât de necesară cu publicul, pot lăsa ascultătorii să participe. Într-un fel, mă pot urmări în livingul meu, în timp ce eu încerc lucruri noi.»

În deplină concordanţă cu spiritul timpului

Hauschka şi pianul său preparat au reuşit joi seară să adune aprecieri pozitive şi entuziaste din partea publicului bucureştean. Primul concert din cadrul ediţiei a 7-a a Festivalului Rokolectiv s-a încheiat, după o scurtă pauză, cu un recital al nonconformistei soliste din Estonia - Maria Minerva. Festivalul dedicat muzicii contemporane electronice propune admiratorilor genului artişti din Marea Britanie, SUA, Franţa, Bulgaria, Germania şi România. Ne aşteaptă un program diversificat, în deplină concordanţă cu spiritul timpului.