ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.22 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.26 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Despre muzica lui Dvorak și despre muzică în general

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 9 Martie 2012 , ora 12.49

Termenul de școli naționale nu este deloc o formă fără fond. Există în această muzică un sentiment indicibil, spiritul poporului care a creat-o. Este uimitor cum ceva atât de abstract ca muzica - în fond, sunete, care de îndată ce apar, au și pierit - poate exprima ceva atât de abstract cum este esența sufletului colectiv: asculți o muzică, și ai înaintea ochilor acel popor. Sau poate că nu este nicidecum neașteptat, ci mai degrabă un truism. Inefabilul care nu poate fi rostit în cuvinte se lasă rostit prin muzică.

Ascultând aseară, joi 8 martie, programul integral Dvorak de la Ateneul Român, m-am gândit și la o altă particularitate a muzicii. Îndrăznesc să cred că este singura artă care poate exprima totul, orice, care poate lua, adică, orice formă, păstrându-și în același timp și conținutul propriu, specific, pur, acela de muzică, și de nimic altceva.


Om și interpret - o singură ființă

După Variațiunile simfonice semnate de compozitorul ceh, au urmat două momente concertante - "Liniștea pădurii" și "Rondo" pentru violoncel și orchestră. Maestrul Marin Cazacu a fost aplaudat, ca întotdeauna, nu doar pentru interpretare, ci și pentru personalitatea sa - este un om gentil, modest și foarte plăcut. Seara s-a încheiat cu Simfonia a 9-a "Din lumea nouă", din creația aceluiași Dvorak.


Și o singură ființă - a muzicii

Camil Marinescu transformă muzica în ceva serios. Nu sumbru, nu tragic, nu înțepenit, ci serios. La muzica dirijată de el nu îndrăznești să râzi nici chiar în momentele de voioșie și lejeritate. Știi că acele momente sunt scrise tot de compozitorul care, ceva mai înainte, consternase prin forță. Nu îndrăznești să râzi nu pentru că stai încordat, stânjenit, stingher și inconfortabil, ci pentru că simți că muzica nu e un lucru de joacă și nici ceva așa, de relaxare. Muzica este ceva ce trăiești și pentru care trăiești; nu ai râde în timpul muzicii așa cum nu ai râde de propria ta viață.

Ca să nu credeți totuși că a asculta seara de 8 martie la Ateneul Român a însemnat un efort, închei spunându-vă că maestrul Marin Cazacu și dirijorul Camil Marinescu au dat, fiecare, câte un bis, în onoarea doamnelor și domnișoarelor prezente - "Oblivion" de Astor Piazzolla, în aranjament pentru violoncele și contrabas, respectiv Dansul slav nr. 8 de, bineînțeles, Antonin Dvorak.

Maria Monica Bojin