ACUM:
15.27
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Mozart - filozoful

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 9 Martie 2012 , ora 12.38

 

În preambulul recitalului din 4 martie 2012 de la Filarmonica Națională din Chișinău, muzicologul Cristina Paraschiv povestea despre Wolfgang Amadeus Mozart circumspect, reamintind misterul ce l-a învăluit până în prezent. La peste două sute de ani de la dispariția compozitorului, artiști și istorici, cercetători ai domeniului muzical, și nu numai, perseverează tenace în descoperirea totală a fenomenului, iar jurnaliștii nu obosesc să atingă barem tangențial subiectul în interviuri cu muzicieni de orice calibru. Experiența interpretării rămâne însă inegalabilă și o citire însuflețită chiar azi al opusurilor acestuia, în avantajul exclusiv al muzicii, ar putea topi o bună parte din ghețarul ce tăinuiește codexul mozartian.


Un triaj curajos, o provocare serioasă

Selecția pianistului Alexei Nabiulin a însumat trei Fantezii (K.397, K.396, K.475), o Sonată (K.494) și câteva piese (părți de sonate, suite) sub genericul De la suită la sonată. Un triaj curajos, deșteptător al curiozității multor spectatori: profesioniști, teoretici, amatori, diplomați, reprezentanți ai Ambasadei Rusiei, echipați cu flori și cuvântări preliminare. Dar mai întâi de toate o provocare serioasă pentru pianist, menită să-l descopere mai abitir ca un cunoscător priceput al genurilor de fantezie și sonată, apoi al stilului de interpretare al lui Mozart.


Mozart rămane o enigmă ermetică pentru acest pianist

Pentru prima dată, particularitatea improvizatorică, atributul contrastant, însuși Mozart mi-au apărut în ipostaza unei filozofii defavorbile și o întrebare mă cerceta sâcâitor cu fiecare cadență «Ce ar fi spus Mozart despre această "descifrare"?» Înclin să cred că ar fi reacționat în loc de a răspunde. Oricât de lăudat și elogiat ar fi acest Nabiulin la cantitatea de cronici, teoretizări, înregistrări al diverselor Fantezii, la numărul de documente, scrisori, cercetări cu privire la Mozart, primordial se impunea o tratare onestă a creațiilor din acea epocă.

Fantezia, cu toate acestea, ca dispoziție sau stare, energia, vitalitatea, umorul frustrau definitiv recitalul Nabiulin. Cu două seri mai devreme îl ascultasem în același auditoriu cu Concertul nr. 3 de Prokofiev. Atunci îl învinuisem pe dirijorul Secikin pentru citirea aridă al celui mai cântat dintre concertele pentru pian; pentru lipsa fanteziei, ironiei, sarcasmului, absența oricărei forțe, în sfârșit marasm din partitură. Acum însă nu aveam pe cine acuza și mai ales, justifica.

În încheiere nu mi-a rămas decât să mă conformez ideii că pentru acest pianist Mozart rămane o enigmă ermetică.

Publicul consumat părăsea banal sala și o singură frază familiară spațiului mioritic umplea surd incinta Filarmonicii: "Ce-am meritat, aceea am primit."

Lucia Raevschi