ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Pasiune hispanică

Publicat: luni, 5 Martie 2012 , ora 14.45

Festivalul Flamenco Clasic și noile genuri a ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție. Evenimentul a început sâmbătă, 3 martie 2012 cu o seară de dans, iar duminică seară a continuat la Teatrul Național "I. L. Caragiale" cu concertul unei artiste pe cât de neconvențională, pe atât de fascinantă. La Shica, sau Elsa Rovayo pe numele său real, a demonstrat o forță dezlănțuită de la un capăt la celălalt al serii și, alături de cei doi chitariști - Jose Luis Ordoñez și Guillem Aguilar - și de percuționistul Pablo Martín Jones care au acompaniat-o, ne-a oferit un spectacol complet. Ce înseamnă spectacol complet? Cântec, dans, dramă, pasiune, implicare, tradiție, noutate.

Să le luăm pe rând și să le explicăm pe îndelete. Dar, înainte, trebuie menționat că muzica pe care cei patru au interpretat-o înseamnă o combinație între flamenco clasic și ritmuri moderne - rock, punk, blues și chiar rap. Tradiția se îmbină cu noutatea, fără să existe însă vreo neconcordanță între ele. Nu sunt noțiuni distincte, ci alcătuiesc un corp comun, organic, omogen.


Cântec, dans, dramă, pasiune, implicare, tradiție, noutate

Repertoriul propus de cei patru își are, așadar, rădăcinile în tradiție - în flamenco-ul al cărui parfum ni-l imaginăm luând naștere sub un soare dogoritor. Vocea Elsei Rovayo urmărește volutele acestui cânt care se întinde într-o căutare plină de dor, de melancolile, dar și de pasiune. E o voce plină care nici nu are neapărată nevoie de amplificare, după cum ne-a fost demonstrat la bis, când cântăreața a părăsit scena și a cântat din public, la fel de convingător, cu aceeași coerență și pasiune. Aceleași virtuți vocea ei și le păstrează și când ritmurile se accelerează și de la vechi se trece la nou și neconvențional.

Dansul Elsei Rovayo este acela autentic, pe care îl admirăm în filmele spaniole. Spectaculos, electrizant, oscilând între forță și mlădiere. De altfel trebuie știut că pentru artistă dansul a existat înaintea cântului, căci până la 15 ani a studiat la toate școlile de flamenco din orașul natal - Ceuta - pentru ca apoi, de la 17 ani să își câștige existența dansând în cluburile de gen din Madrid. E greu să descrii tensiunea și grația, mișcările frânte care se desfac în arcuiri line, rapiditatea pașilor mărunți dublați de sunetul castanietelor, în alternanță cu pasul leneș, care abia atinge podeaua, încordarea ce se împletește cu destinderea. Drama și pasiunea unei culturi erau oglindite întocmai de acest dans, în care elementul cel mai important este echilibrul și calculul exact al următorului pas.

În acest melanj de tradiție și noutate, publicul a fost total implicat. Dacă flamenco-ul, indiferent de manifestările lui, este menit să seducă, atunci în mod cert La Shica și cei trei parteneri ai ei de scenă au reușit. Între piese, artista a oferit explicații și, spre final, spectacolul a câștigat chiar o dimensiune interactivă: publicul a avut ocazia să cânte împreună cu artista; ce-i drept, doar două versuri ce erau o replică la refrenul ei. Chiar dacă la început puțin reticent la această propunere, publicul a fost convins repede de fermitatea artistei: "Eu sunt șefa aici, așa că trebuie să faceți ce vă spun" a zis ea cu umor, convingându-ne în cele din urmă să participăm la acest joc.

Cu un astfel de început promițător nu putem decât să ne bucurăm că Festivalul Flamenco Clasic și noile genuri durează până la sfârșitul lunii, mai exact până în 26 martie, dată până la care vă oferă spectacole demne de toată atenția.

Petra Gherasim